E cineva acolo care poate să-mi dea şi mie idei despre cum să merg pe jos, pe trotuar, prin Capitală?

De multe ori, fiind chiar implicat în procesul de locomoţie amintit, nu-ţi mai dai seama de soluţia simplă care e chiar în dreptul tău, aşteptând să fie culeasă ca o poamă.

Ca să v-o zic pe-aia dreaptă, eu cred că nu mă pot detaşa, sunt confuză când merg pe jos, doar sunt atâtea de făcut. Trebuie să păşesc, să-mi ţin echilibrul, să am grijă la păr, să nu-l strice vântul, să studiez împrejurimile, să car geanta, s-o feresc de duşmani... Deci nici o şansă să mă pot concentra pe lucruri mai complexe. Aştept idei şi păreri chiar şi în plină stradă. Dacă mă vedeţi cumva rătăcind buimacă, nu ezitaţi, vă rog!

Să ne înţelegem, îmi dau seama că trebuie să existe o cale atunci când pe trotuar sunt parcate maşinile fix până în zid. Nu cred că trebuie s-o iei aşa, oblu, pe şosea. Pe-acolo circulă mereu maşini, şi unele cu viteze înfiorătoare. Dar pe unde? Aş putea să mă strecor printre maşinile cu boturile lipite de zid şi zid, dar nu mai sunt aşa de suplă, de fapt cred că n-am fost niciodată. Am oase şi ceva carne şi puţină grăsime şi piele. Poate ar trebui să dau jos carnea şi grăsimea. Să rămână pielea şi osul. Deşi nu aş putea pătrunde nici aşa, spaţiul rămas e de maximum trei milimetri. Ştiu. Trebuie stimulată musculatura în orice clipă, deci dispunerea până la sufocare a maşinilor pe toate străzile şi trotuarele se poate privi ca o probă într-un antrenament pe care fiecare îl poate face. Am putea să ne căţărăm pe capotele care parcă ne invită largi, spaţioase, prăfuite să le ştergem.

Să urcăm, să coborâm, să sărim şi eventual să trecem la un nivel următor, făcând giumbuş- lucuri şi acrobaţii complicate. Exact, de ce nu urcăm aceste punţi create de caroseriile parcate pe trotuarele care, până mai ieri, aparţineau oamenilor