- Cultural - nr. 242 / 22 Ianuarie, 2009 Pentru oameni, valorile se schimba de-a lungul vietii, unele sunt mai importante intr-o anumita perioada a trecerii noastre spre vesnicie, altele mai tarziu sau mai devreme. Pentru poeta Felicia Emilia Albu aceste valori nu s-au schimbat, ci s-au imbogatit cu o lume a candorii si puritatii. Marturie sta volumul de poezii pentru copii "Drumuri de fluturi" _ un psalm al naturii si al copilariei. Autoarea "calatoreste" alaturi de micul cititor, caruia i se adreseaza ca unui prieten, dar nu uita nicio clipa sa-i incredinteze acestuia, intr-un mod captivant si firesc, in acelasi timp, valorile morale, culturale si spirituale ale neamului. Versurile acestui volum ne indeamna si pe noi, adultii, la visare, caci ne place si noua "sa alergam prin padure, prin toamna", ne place si noua "sa ne salutam cu florile, caprioarele, veveritele". Mai invatam o data ca "ne putem prinde de mana cu luna", ca "ne asteapta gradini de craiese", "covor de papadii" in diminetile de primavara. Toamna intinde masa domneasca. Strugurii in intelepciunea lor, "aduna dulceata din vapaia soarelui", ca apoi sa ni se daruiasca. Capacitatea de a intelege vesnicia incepe pentru poeta cu sarutul bunicii, care se roaga impreuna cu nepotii, dorindu-si calauza pe pamant pe Pruncul din iesle, Prunc pe care-l laudam prin colinde. Tot ce este in universul copiilor ii indeamna la ascultare, mai intai de mama, apoi de educatoarea care-i asteapta in prag, de invatatori, iar ca o coroana a vietii, jertfa de iubire pe altarul patriei, careia ii doreste vesnicia. Fiind psiholog si pedagog, purtand in spate greaua,dar dulcea povara a educarii generatiilor de copii, carora li s-a daruit, Emilia Albu isi inscrie numele pe cartea dedicata tocmai lor, acelor "izvoa-re aflate la inceput de curgere". Ca invatator si psiholog, pot sa afirm ca poezia din acest volum va aju