Comunele, ca si intreprinderile economice, se impart in trei categorii: mari, mici si mijlocii. Mari pentru ca sunt exagerat de mari si inca n-au apucat sa obtina statutul de oras, mici fiindca, dimpotriva, de abia le detectezi cu GPS-ul si mijlocii fiindca, desi sunt mici se dau mari ca sa poata accesa fonduri pentru dezvoltarea rurala. Comuna Dimacheni, proaspat infiintata, nu se poate incadra in niciuna din aceste categorii. Aparuta pe harta judetului in anul 2003, prin reorganizarea comunei Corlateni, care si ea la randu-i era o comuna mica, Dimacheni ar trebui incadrata la o cu totul alta categorie. Cei numai 1.612 locuitori pe care-i numara ar putea incapea foarte bine pe o singura strada periferica de la oras, nu raspanditi in devalmasie pe suprafata a trei sate si zeci de catune. Bani la buget adusi de „taxa pe tsunami" Comunele din judetul Botosani se inmultesc ca si vita de vie, prin butasi. Iei o mladita dintr-o comuna si o plantezi separat asteptand sa infloreasca si sa dea rod. Unele au inceput deja sa inmugureasca, altele asteapta vremuri mai prielnice ca sa prinda radacini. Dimacheni insa mai are mult de asteptat pana ii va veni randul sa se compare macar cu cele din jur si mai apoi cu cele dezvoltate. In trecut despre tarile slab dezvoltate, cum era Romania, se spunea „tari in curs de dezvoltare". Asa si cu Dimachenii, este o comuna in curs de dezvoltare. Pana atunci va mai curge inca multa apa prin albia Jijiei. „Suntem o comuna defavorizata, ce mai. Nu avem nici macar un metru de drum judetean, ce sa mai vorbim de asfalt", ne explica primarul Stefan Cojocaru, aflat acum la al doilea mandat de edil sef al obstii, termen cu care primarilor le place sa fie mangaiati pe burta. Asfaltul pentru locuitorii de aici este ceva ce nu exista. Il vad doar la televizor si se minuneaza cand afla cate accidente de circulatie poate sa produca. De abia au inceput sa