Marele merit al evenimentelor recente din SUA este ca redescopera partea benigna a politicii. Vedem politica intr-o versiune in care inspira solidaritate si ii face pe oameni sa isi doreasca sa fie mai buni. S-a intimplat sa fiu la Washington, cu o bursa, cu ocazia evenimentului despre care vorbeste acum toata lumea: instalarea lui Barack Obama. Daca va imaginati ca l-am vazut de aproape pe noul presedinte american, nu aveti motive sa ma invidiati. Daca mi-as fi propus asa ceva, ori trebuia sa ma trezesc la doua noaptea/dimineata, ca sa prind loc in fata pe esplanada Mall-ului din DC si sa stau in frig citeva ore bune, ori ar fi trebuit sa ma bat pentru unul din putinele bilete la parada de pe Pennsylvania Avenue (nici acum nu am aflat de unde puteau fi achizitionate!...). Daca va ginditi la atmosfera din Washington de zilele acestea, ei da, atunci ati cam avea motive sa ma invidiati. A fost fantastic!... Nu este de mirare ca toti cei cu care am vorbit din Washington imi spuneau acelasi lucru: ca nu au vazut in viata lor asa ceva. La urma urmei, nu s-a vazut nicaieri in lume ceva similar, sau cel putin nu in lumea occidentala. Pina acum, ceremoniile de inaugurare a unui presedinte erau percepute ca un eveniment al elitei. Un simplu ritual politic, la care participarea populara era in general modesta. Un prieten a fost acum patru ani la "ungerea" lui George W. Bush - putina lume si mult formalism. Au fost, desigur, si exceptii. Recordul de participare populara l-a detinut, pina acum, ceremonia de inscaunare a lui Lyndon Johnson, din 1965, cu 1,2 milioane de oameni prezenti. Va inchipuiti ce a fost acum, cind aceasta cifra s-a dublat!... Acum a fost altceva: pe ritualul politic s-a grefat o sarbatoare populara veritabila, care a atras nu doar americani de peste tot, ci si vizitatori si entuziasti din toate partile globului, inclusiv din Europa de Est, inclusiv din Roma