În limbajul presei şi al politicii, pentru treptele înalte ale puterii economice şi politice s-au răspîndit în ultimele decenii termeni internaţionali, în orice caz cu corespondent în engleză (limba în care sînt citite multe ştiri şi comentarii de actualitate): cuvinte standard, neutre din punct de vedere stilistic - oligarh, magnat - şi cuvinte metaforice, expresive, ironice: baron sau mogul. Unele au cunoscut perioade de intensă utilizare publicistică în urma cîte unei declaraţii sau acuzaţii politice. Presa şi chiar politicienii recurg însă şi la termeni din limbajul argotic şi familiar, în care superioritatea şi inferioritatea se stabilesc după criterii de funcţie, bogăţie, influenţă, forţă fizică etc.: barosan, baştan, mahăr, grande, ştab, grangur.

Despre baroni am mai scris în această rubrică (în România literară, 29, 2003), constatînd că sensul metaforic, calchiat după engleză (dar poate şi după franceză, italiană etc.), este relativ recent şi net depreciativ. Şi mogul e preluat din engleză, dar e chiar mai vechi - dovadă că în DEX este inclus, alături de sensul etimologic de bază ("persoană care făcea parte din dinastia mongolă care a cucerit India") şi sensul figurat ("persoană foarte importantă, cu puteri discreţionare"). Oligarh e explicat în DEX ca derivat regresiv din oligarhie, deşi mult mai probabilă pare o sursă străină (fr. oligarque sau chiar engl. oligarch, evident modelate după fonetica lui oligarhie, preluat direct din greceşte). Pentru magnat (în DEX: "mare capitalist"!), mai vechi în limbă, este indicată în dicţionarele noastre o etimologie multiplă (latină, germană, franceză). Între cei patru termeni există unele diferenţe de sens (mai ales între oligarh, care accentuează puterea politică, şi magnat, care pune în prim-plan puterea economică), dar uzul îi poate echivala - după cum poate şi manifesta preferinţe combinatorii. În