- Diverse - nr. 243 / 23 Ianuarie, 2009 Este greu sa vorbesti despre cei plecati din aceasta viata, dar a face acest lucru este un act reparatoriu, este o modalitate de a-ti cere iertare ca n-ai facut-o suficient si la momentul oportun. A fi o viata intreaga in slujba obstii este ceva extraordinar, de nedescris, este un act de adevarat patriotism, un semn al iubirii nemarginite pentru semenii tai, pentru comunitatea careia ii apartii si pe care, la randul tau, o reprezinti. Rafila si Ilisie Florea au fost una dintre familiile comunitatii dedene, care, desi au lucrat in sectoare diferite de activitate, au fost la inaltimea comandamentelor vremii lor, dedicandu-si intreaga viata si munca obstii, slujind-o cu pasiune si multa responsabilitate. Casa in care au locuit se afla in Deda la numarul 379, "Pe Vale", unde a ramas o frumoasa gospodarie, care spune parca oricarui privitor ca acolo au fost niste oameni harnici, gospodari, muncitori si chibzuiti, care au stiut sa respecte munca si banul, perseverenti in actiune si pragmatici. Matusa Rafila Florea a fost o viata de om croitoreasa, punandu-si mintea si bratul in slujba oamenilor, avand mare trecere, si, fiind un meserias de elita, avea clienti din toata zona Muresului, de la Stanceni si pana la Vatava, trecand apoi granita, spre satele marginase ale judetului Bistrita-Nasaud (Monor, Sieu, Sieut etc). "Sabaita", cum ii ziceau toti cei care o cunosteau, s-a nascut in data de 21 martie 1923, in Deda. Tatal ei, Ioan Pascan, ramas orfan de mic de ambii parinti si fiind cel mai mare dintre frati (Ioan, Maria, Ana, Toader, Danila), a fost intretinator de familie, fiind nevoit de la o varsta frageda "sa ia viata in piept". Pana la 18 ani, cand s-a casatorit cu Maria, o femeie deosebita din toate punctele de vedere, a muncit la diferite familii mai instarite din sat spre a castiga cele necesare traiului zilnic pentru el s