Angajamentul de a depolitiza instituţia prefectului, luat din proprie iniţiativă în faţa Uniunii Europene de oficialii noştri, a fost transformat într-o mascaradă tipic românească, statutul acestor funcţionari fiind o minge de ping-pong politic pe care fiecare Guvern o joacă după cum îi cântă clientela. Guvernul a decis ieri ca prefecţii să poată fi schimbaţi şi în 2009 după principiul mobilităţii, modificând astfel HG 341/2007, privind intrarea în categoria înalţilor funcţionari publici, managementul carierei şi mobilitatea înalţilor funcţionari publici. Modificarea a fost publicată în Monitorul Oficial încă din timpul şedinţei de Guvern în care a fost adoptată, iar până la finalul acesteia, Emil Boc începuse deja să înlocuiască prefecţii pe care i-a lăsat moştenire guvernarea Tăriceanu, prefecţi al căror statut este, cel puţin teoretic, apolitic. Conform Legii privind instituţia prefectului, acesta este un înalt funcţionar public care ar trebui să aibă studii de administraţie, ar trebui să-şi obţină postul în urma unui concurs naţional şi nu ar trebui să depindă de schimbarea Guvernului, întrucât este un manager, nu un om politic. Acest principiu, ce sună foarte frumos citit de pe hârtia legii, a intrat în vigoare de la 1 ianuarie 2006, când prefecţii, numiţi până atunci din rândurile partidului aflat la guvernare, au fost nevoiţi să aleagă între calitatea de membru de partid şi funcţia publică.
BLAGA DEPOLITIZEAZĂ, BOC FACE LA LOC COMANDA!
Depolitizarea funcţiei de prefect decurge din criteriile politice pentru aderarea la Uniunea Europeană. Adriean Ciocănea, fost şef al Departamentului pentru Afaceri Europene în timpul Guvernului Tăriceanu, spune că decizia de a depolitiza funcţia de prefect “a fost luată de România ca să demonstreze că există voinţă politică pentru a limita puterea Executivului”. Decurge din criteriile politice pentru aderare a
