Din tabelul biobibliografic, alcătuit de Iulia Blaga, la volumul de scrieri în proză Colivia caută pasărea de Mircea Săucan (Editura Institutului Cultural Român, 2007), se poate afla că acest important scriitor şi regizor de film a avut o viaţă extrem de "aventuroasă", care a marcat, direct şi, mai cu seamă, indirect aventura creaţiei sale. Pentru cei care nu ştiu cum stau lucrurile, iată cîteva repere, puţin spus, ieşite din comun. Născut la Paris în 1928, fiul unei evreice şi al unui român creştin, se mută după cîţiva ani la Praga, unde rămîne pînă în 1934. Ulterior Săucanii revin în România şi locuiesc la Carei pînă în 1940, de unde se refugiază, din temeri etnice pe deplin justificate, la Sibiu şi la Sighişoara. între 1948 şi 1952, în plin stalinism, studiază regia de film la Institutul de cinematografie din Moscova. Din 1952 lucrează la Studioul de filme documentare "Alexandru Sahia", din 1961 la Studioul cinematografic Buftea, unde, din pricina scandalurilor politice provocate de fiecare, fără nici o excepţie, din filmele sale artistice, traversează o extrem de chinuitoare experienţă existenţială, alături de soţia şi fiul său, întinsă pe o perioadă de peste douăzeci şi cinci de ani, pînă hăt în 1987, cînd ajunge, zdrobit sufleteşte, în Israel.

S-a nimerit să fie, dacă ar fi trăit într-o lume normală, perioada creativităţii maxime, cum o consideră pe bună dreptate specialiştii, dar aceasta este şi o opinie de bun simţ, astfel că, nu încape îndoială că un artist cu energia, vitalitatea şi forţa creatoare a lui Mircea Săucan, ar fi putut realiza, an după an, filme interesante şi originale, în acord cu gîndirea sa estetică şi marele său talent. "Mai bune, mai rele, dar din adîncul inimii mele", cum sună versul unui poet uitat. Ale acelei inimi care devine minge de fotbal pentru participanţii la o şedinţă, "una din miile de şedinţe la care a trebui