E remarcabil cât de bine pot, citind, să nu înţeleg.
Pompiliu Eliade despre boierii noştri: "Călătorii vremii îi admiră pentru darul lor inimitabil de a-şi pierde vremea, de a-şi trăi întreaga viaţă nefăcând nimic." Boieri au fost, boieri sunt încă! Unul mi-e, ca să zic aşa, foarte apropiat.
Tudor Vianu: "Dacă nu învingi în viaţă eşti un ticălos. Aplecarea drapelelor n-are niciodată nici o scuză." Nu aplec drapelul. L-am uitat la Timişoara, în pod.
Victoriile "sunt semne de foc pe zid". "În ce epocă se va fi mărşăluit cu mai multă mândrie decât azi?" Ale cui pot fi aceste slogane germanic belicoase. Ale lui Nietzsche, la 26 de ani, în timpul războiului franco-german. Ca atare, se confirmă: prostia îi este accesibilă oricui.
În schimb, uitatul, mult dispreţuitul Paul Bourget îl înţelege pe Wagner ("Stil al decadenţei la Wagner: turnura particulară devine suverană, subordonarea şi compoziţia devin aleatorii.") şi înţelege, în aceeaşi ordine de idei, ce se pregătea în democraţia burgheză: "Individul este celula socială. Pentru ca organismul total să funcţioneze cu energie, este necesar ca organismele mai mici să funcţioneze cu energie, dar cu o energie subordonată; dacă energia celulelor devine independentă ş...ţ, anarhia care se stabileşte constituie decăderea întregului." După care constată şi decăderea individului "sub influenţa bunăstării dobândite". De unde se poate deduce că dictaturile nu sunt simple aberaţii, ci alternative. Ce nu reuşesc ele, din fericire, este ca "organismele mai mici să funcţioneze cu energie", adică să-i mobilizeze pe indivizi. Aceştia devin apatici în dictaturi. Revenind la democraţie, în ceea ce mă priveşte, pe fondul nu chiar al bunăstării, însă al lipsei de griji materiale, ceea ce înseamnă mult, am devenit o celulă anarhică, nesubordonată, nefuncţională, ruptă de întreg. Nu însă u
