O carte despre reprezentarea nereprezentabilului a publicat la finele anului trecut un autor cu nume de nepronuntat: Francois Boespflug. Dieu et ses images, une histoire de l’Eternel dans l’art (Editura Bayard, 530 de pagini, 149 de euro) este prima istorie iconica a lui Dumnezeu scrisa vreodata si a fost considerata, in presa franceza, cea mai pasionanta carte a anului 2008.
Boespflug este dominican, profesor de teologie la Universitatea Marc-Bloch din Strasbourg si, cu o rabdare de benedictin, a studiat trei decenii la rand rafturi nesfarsite de arhive, a scormonit fara osteneala prin bibliotecile unor palate episcopale sau ale unor manastiri franceze, italiene, spaniole sau chiar sud-americane, urmarind un singur scop, acela de a descrie si analiza felul in care artistii occidentali l-au reprezentat, de doua mii de ani incoace, pe Dumnezeul crestin. Folosind varii intruchipari iconografice, picturi sau sculpturi, din Antichitate si pana azi, aceasta istorie (de o dumnezeiasca splendoare grafica) ilustreaza problema reprezentarii lui Dumnezeu in arta, problema adesea litigioasa si contradictorie. Folosind un model cronologic, autorul ne propune sa descoperim acele imagini care au constituit surse de conflict (reprezentari arhicunoscute, precum detaliul din Capela Sixtina a lui Michelangelo din imaginea anexata) sau imagini complet neasteptate, suprize divine gasite in arhivele religioase.
"Dumnezeu este considerat transcendent si ireprezentabil, spune Boespflug. Acesta reprezinta un punct asupra caruia cele trei monoteisme asa-zis abrahamice au cazut de acord. Cu toate acestea, poate El fi imaginat sau «imagificat», adica desenat, pictat sau sculptat? Sau trebuie sa-l consideram deasupra oricarei imagini si sa afirmam ca este in mod radical neimaginabil? Ce sens are sa ne punem intrebari asupra acestui subiect? Care sunt mizele raspunsului
