ARMATA SI UNIREA
In ianuarie 2009 se implinesc 150 ani de cand generatiile anului 1859 si cele care au participat la revolutia din 1848 si 1849, au infaptuit, cu un entuziasm national si patriotic greu de descris, UNIREA MOLDOVEI si MUNTENIEI, punand bazele Statului national roman.
Factor fundamental al societatii romanesti, asa cum o dovedeste intreaga noastra istorie, armata a avut un rol deosebit de important in pregatirea si desfasurarea evenimentelor a carei contributie este apreciata ca un act de inaltator patriotism si profunda constiinta civica.Semnalul dat ca obiectiv prioritar de Revolutia din 1848-1849, Unirea Tarilor Romane intr-o prima faza, MOLDOVA si MUNTENIA,a devenit crezul ,ilitarilor romani, ca al tuturor celor care gandeau sis simteau romaneste.
In conditiile favorabile de dupa infrangerea Rusiei in Razboiul Crimeii(1853-1856), ofiterii moldoveni si munteni au socotit ca e de datoria lor sa se implice in miscarea unionista; alegerile de deputati in divanurile ad-hoc, dejucarea planurilor antiunioniste ale caimacanului Vogoride, instrumentul intereselor impieriilor otoman si habsurburgic. Totodata, ei au contribuit la crearea unui climat favorabil efortului de emancipare national si materializat prin primul pas facut-Unirea Moldovei si Munteniei.
Impreuna cu toti patriotii, infaptuirea Unirii a devenit un obiectiv imediat si de mare raspundere si pentru cei 13 deputati militari alesi in divanurile ad-hoc, care au actionat in celke mai variate modalitati:interventii in cadrul sedintelor;activitatea depusa in organele de lucru ale adunariii divanurilor etc. In faza decisiva a campaniei, maiorul Pisoschi, botosanean, a propus candidatura lui Alexandru Ioan Cuza in inalta functie de domnitor al Moldovei, propunere care s-a bucurat de un binemeritat succes. Este si meritul deputatilor militari atunci cand unitatile din Bucuresti
