D aca nu vedeti nimic... Cititi aceasta carte admirabila a lui Daniel Arasse* si veti incepe sa priviti cu alti ochi pictura. Lucrarea de fata a si fost considerata una dintre cele mai bune aparute la noi in 2008, o desfatare intelectuala. Se vedem de ce.
Criticii de arta sau iconografii au interpus un ecran de texte intre privitor si opera, care il impiedica pe primul sa mai vada ceva. Stiinta nu trebuie sa fie neaparat serioasa, teapana, morocanoasa. De ce, in numele unei triste stiinte, istoricii artei vor ca nimeni sa nu rada, de pilda, in fata picturii? Ce cauta un ditamai melcul in prim-planul unei respectabile Bunevestiri ? De ce Bruegel i-a aplicat regelui negru Gaspar un tratament atat de aparte in Adoratia Magilor? De ce parul Mariei Magdalena este atat de lung in picturi? Venus din Urbino este in tablou sau in alta parte? Cum se face ca Foucault a produs un anacronism atat de evident in analiza consacrata Meninelor? Structurat in sase scurte fictiuni narative, fiecare in alt stil („Cara Giulia", Marte si Venus surprinsi de Vulcan, Tintorettto; „Privirea melcului", Bunavestire, Francesco del Cossa; „Un ochi negru", Adoratia Magilor , Bruegel cel Batran; „Blanita Magdalenei"; „Femeia din cufar", Venus din Urbino, Titian; „Ochiul maestrului", Meninele, Velazquez), tot atatea anchete asupra evidentelor vizibilului, inclasabilul volum Nu vedeti nimic ne ofera viziunea pasionala si pasionanta a unuia dintre cei mai straluciti specialisti in arta Renasterii. Demersul lui Arasse este evident polemic, inca de la inceput: „Nu am avut nevoie de texte pentru a vedea ce se intampla in tablou." Dar avem nevoie noi, cititorii, care descoperim ca orice tablou ascunde o enigma. Daniel Arrasse cauta cu atata obstinatie aceste enigme, incat ajunge sa descopere subintelesuri sexuale si acolo unde, poate, acestea nu exista. E relevant in acest sens cap
