Moda cărţilor despre pisici şi scriitori nu e nouă; periodic apar în diferite literaturi astfel de culegeri (cea mai recentă pe care am văzut-o a apărut la Autorenhaus Verlag în 2008); dar nici o antologie cu şi despre pisici nu poate fi plictisitoare, nici una nu poate să semene cu altele, aşa cum nici antologiile cu poezii de dragoste n-au cum să semene între ele, fiind toate mereu interesante - şi, desigur, nu numai pentru îndrăgostiţi.

Cele mai multe "bucăţi feline în felii" sunt traduse de poetul Simplerozelor şi Holorimelor, dar întâlnim şi numele altor traducători, de la Valeria Sadoveanu, Eta Boeriu şi Stanca Cionca, la Lidia Bodea, Denisa Comănescu şi Ildikó Gábos-Foarţă. Păcat că nu avem alături şi originalele; ştiu că acestea ar fi transformat "micul tratat" într-o cărămidă incompatibilă cu graţia temei date... însă Şerban Foarţă e unul din puţinii poeţi-traducători care chiar îşi poate permite să stea "cot la cot" cu autorii textelor traduse.

Farmecul antologiei e dat, după cum ne şi aşteptam, de altfel, cu toţii, în primul rând de "specialitatea Foarţă": jocurile de cuvinte, rimele rare. Cascade de năzdrăvănii (joacă-ţi/ şoacăţi; zooni/ filfizoni; par egzamplu/ amplu; Ringelnatz e/ naţie; mascotei/ Liselottei; absent/ St. - Elisabeths...; Naum/acum; primblu/ simplu; ....) se rostogolesc printre temele "serioase" ale antologiei. Cuvinte rare, create de Şerban Foarţă ("ochi străaurii", "străzeu", "Alice în Minunezia"), sau românizări hazlii şi parodii ale jargonului anglofon pe care am ajuns să-l vorbim mai toţi în zilele noastre (ştaif/hailaif; filing-sic!/şiling) îmbogăţesc pentru totdeauna limba literară.

Alt motiv de a citi sau măcar răsfoi cu plăcere antologia este "împrietenirea cu scriitorii", care alături de colegii lor felini par mult mai umani, inteligenţi, simpatici şi jucăuşi decât sunt - de cele mai