Ultimul lucru de care are nevoie o companie care a pierdut aproape 60% din afaceri in ultimele luni este un vid de putere. Operatorul portuar de stat Oil Terminal se afla exact intr-o astfel de situatie, desi o parte dintre problemele actuale fusesera anticipate cu aproape doi ani in urma, cand Rompetrol a anuntat ca intentioneaza sa-si construiasca propriul terminal la Marea Neagra. Pana in decembrie, cand noul terminal a devenit operational, Oil Terminal avusese monopol asupra portului Constanta si fusese practic singura alternativa pentru companiile care doreau sa importe si sa stocheze titei sau produse chimice lichide.
In cateva luni, situatia s-a schimbat dramatic. Rompetrol, ale carui operatiuni reprezentau 25% din cifra de afaceri a acestuia, isi desfasoara acum mare parte dintre activitati prin intermediul propriului terminal. Companiile din domeniul chimic, precum InterAgro sau Oltchim, care aveau o pondere de 15% din afacerile societatii operatorului portuar, si-au redus activitatea pana aproape de zero. Rafinaria Rafo Onesti, care in 2007 avea si ea o pondere de 20%, ar fi trebuit sa-si reia operatiunile anul acesta, insa nu da semne de revenire.
Asa incat, pentru a se mentine pe linia de plutire, Oil Terminal se vede fortat sa se reinventeze si sa gaseasca noi nise de business. Lucru deloc usor pentru o companie in care statul detine 60% din actiuni, iar actionarul minoritar semnificativ este Fondul Proprietatea, cu o cota de 10% din companie. Instalatiile si conductele sunt vechi si ineficiente, marea majoritate datand din anii '70, iar investitiile necesare pentru modernizarea lor au multe zerouri in coada. Deciziile strategice se iau insa greu, caci managerii se schimba peste noapte, in functie de interesele politice, iar proiectele de restructurare trebuie aprobate de institutii birocratice.
Azi e, maine nu e
Compani
