Am ajuns la XO Piano Cafe pe la ora 19.30 si am coborat insotiti de o hostessa pe langa scari imbracate parca in panza de paianjen in care se prinsesera de-a lungul timpului instrumente muzicale.
Mesele erau inca neocupate, iar pe scena spatioasa canta doar un pianist putin melancolic. Doua ore mai tarziu, pe aceeasi scena urma sa cante live, ca in fiecare seara, o trupa de jazz. Intre timp in cafenea isi tragea sufletul, inainte sa se umple de fum de trabuc si arome de cognac scump. E un fel de intimitate intre o cafenea sau bar aproape gol si primii clienti.
Parca privesti un nud exact inainte de a se impovara cu haine sau un artist nemachiat inainte sa intre pe scena. "Artistul" acesta, de la subsolul Centrului Tinerimea Romana, parea relaxat si nu se grabea deloc sa fie in lumina reflectoarelor si sa-si primeasca clientii.
M-am asezat confortabil intr-unul din fotoliile goale, albe umbrite de luminile intime, rosii si am rasfoit meniul. XO are gusturi rafinate de la cognac vechi precum Remy Martin sau Courvoisier pana la sampanie si cocktailuri pretentioase.
Iar pe lista se gasesc si trabucuri (Cohiba, Hoyo de Monterey). Preturile sunt cel putin exclusiviste, mai ales pentru perioada de criza in care ne aflam. Eu am inceput cu crema de whisky (15 ron), iar compania mea cu un pahar de rom (18 ron).
Incurajati de clinchetul cuburilor de gheata ce pluteau si ele, lenese in pahar, am inceput o discutie frivola. Si clapele pianului construiau nota cu nota un fundal placut, iar odata cu cuburile din pahar s-au topit si zgomotele deranjante ale capitalei.
Dar visul meu parizian a durat o ora pana cand, cu bruschetea sunetului unui disc zgariat, pianistul a luat o pauza si a dat drumul unui playlist nefericit. In locul baladelor a inceput muzica house si am revenit cu picioarele pe pamant cam in acelasi timp in care mi s-a terminat paha
