Oricât s-ar strădui unii şi alţii să ne ţină ferm ancoraţi în mocirla naţională, pentru mulţi principalul eveniment al acestei săptămâni nu s-a petrecut la Bucureşti, ci la Washington, şi a fost vorba de învestirea lui Barack Obama ca preşedinte al Statelor Unite.

Calitatea excepţională a momentului nu s-a datorat însă doar argumentelor cunoscute deja, ci faptului că noul preşedinte american este, cum spunea cu entuziasm şi patos scriitorul Gore Vidal, an educated man - adică „un om instruit“.

Victoria lui Barack Obama a fost, printre altele, dar nu în ultimul rând, rezultatul unei revolte a americanilor împotriva suficienţei, semidoctismului politic şi antiintelectualismului patent al Administraţiei Bush. Fostul preşedinte avea convingeri fără a avea cultură şi nu se consulta cu niciun universitar; consilierii săi nu cumpărau cărţi; iar cel care-i scria discursurile a mărturisit că la Casa Albă „era periculos să ai o inteligenţă bătătoare la ochi“. Ori establishmentul american preţuieşte elitele intelectuale, le caută sprijinul, se consultă cu ele şi recrutează consilieri şi chiar oameni politici din rândul lor. „W“ le-a dispreţuit şi a tăiat finanţarea universităţilor, iar Republicanii i-au ţinut hangul promovând bigotismul şi aversiunea faţă de intelectuali. Sub conducerea lor, Statele Unite au ajuns nu numai într-o criză economică generată de filosofia primitivă „greed is good“ („lăcomia este bună“), ci şi într-o criză morală. Dispreţul faţă de spirit, faţă de cultură se pedepseşte însă în America, pentru că americanii ştiu că ţara lor a fost clădită pe o construcţie intelectuală impecabilă realizată de Părinţii Fondatori, care aveau nu numai cultură, ci şi viziune şi dorinţă de acţiune. Aşa se face că Barack Obama a câştigat nu numai voturile afroamericanilor, ale hispanicilor şi ale femeilor, ci şi pe cele ale tinerilor şi, nu în ultimul rând,