Dacă ar trebui să reducem discursul diaristic al lui Bujor Nedelcovici la un obiect principal, acesta ar fi Răul. Enigmaticul Rău, căruia i s-au dat de-a lungul veacurilor atîtea explicaţii, pururi prezent în viaţă, în afara ca şi-n lăuntrul nostru, infirmitate a Creaţiei ca o "depărtare de esenţă şi tindere spre ce nu este" cum glăsuia Fericitul Augustin. A-l suprima, vai, nu stă în puterile omeneşti, a-l ignora ar fi un artificiu inutil dacă nu primejdios, astfel încît se impune identificarea, delimitarea, analiza lui echivalînd cu o sancţionare. Suntem în măsură a ne confrunta cu Răul prin luciditate, printr-o vigilenţă a moralei ce nu-şi propune neapărat spectaculoase rezultate, un idealism meliorist anevoie de aplicat, ci un comportament "obişnuit", un "realism" al bunului simţ: "Răul mă obsedează ... Unde Malum? Să cunoşti Răul nu înseamnă să-l accepţi, dar să-l integrezi - necondiţionat - existenţei. Viaţa de fiecare zi este Ťimpregnatăť de Răul cotidian, sub toate formele lui: de la minciuna banală pînă la simulacrul ipocrit şi generalizat. Perversio voluntatis - Sf. Augustin, idee preluată de la Origen. Cum să afli limita în care Răul nu mai poate fi acceptat şi suportat? (ŤNu fii drept prea mult, nici înţelept de prisos, ca nu cumva să-ţi ieşi din fireť - Eclesiastul, cap. 7) Ne aflăm mereu între înţelegere (acceptare) şi revoltă! Dar cînd te trezeşti în zori din somn, ştiind că ziua ce va urma nu va fi lipsită de un ŤRău posibilť, atunci Răul devine mai puţin grav şi dureros". Să admitem că e o soluţie acceptabilă, o terapeutică la îndemînă, căci "Răul intră în firescul lucrurilor". Una din înfăţişările terifiante ale Răului în plan istoric o constituie revoluţiile. Erupţii ale acestuia, ele duc la o inversare a valorilor, printr-o odioasă metamorfoză. Răul capătă părelnic funcţia Binelui, sub pretextul unui "progres" dubios, ţel compromis prin mijloa