Am scris despre ciudata luare în posesie a postului B1 TV. Am văzut că mai mulţi comentatori au obsesia asta, a eticii jurnalistice, în perioada aceasta. Am cateva observatii de facut, pe linga ce am scris azi. Mai ales dupa ce am citit si editorialul lui Traian Ungureanu care mi se pare plasat mai aberant ca niciodata în ultimul an de zile:
- mai întîi, am fost un sustinător al poziţiilor raţionale şi cu aparenţă (măcar) de onestitate, deci l-am susţinut şi pe Traian Băsescu în multe stuaţii
- apoi, nu mi-a plăcut niciodată lipsa completă de transparenţă şi de personalităţi din PDL. În afară de Blaga, care mi-era simpatic, nu-mi rămîne nimic… Avem de-a face cu un PR agresiv în care un tip popular (Băsescu) cară după sine un monolit straniu, PDL
- nu mi-au plăcut exagerările jurnalistilor susţinători necondiţionat gen TRU. Dar le-am înţeles obsesia pînă la un punct. Pînă cînd spiritul critic a devenit pentru ei o piedica in calea implinirii intru Basescu
- TRU scrie cit de enervanta e Realitatea că invita neaveniti in loc sa cheme personalitatile care ii plac lui. OK, nici mie nu-mi place cind apar Buruiana sau analişti buni-pentru-orice precum Cumpănaşu. Dar ma vad pus in situatia timpita de a apăra televiziunea din acelasi trust: e evident ca aici macar apar voci dintre cele mai diverse, ai de unde alege. Nu sint unidirectionate, ca la Antena sau, mai nou, B1. chestie f importanta.
- TRU infiera jurnalistii americani care s-au ploconit in fata lui Obama. Nu mai zic nimic. Mi s-a părut de un tupeu incredibil.
- se perpetuează o şcoală de jurnalişti pentru care e foarte importantă legătura personală cu oamenii puternici. Dacă le spune Băsescu ceva la o bere, pentru ei asta înseamnă deplina împlinire profesională. Mi se pare cu adevărat etic să încerci să fii jurnalist fără să te ţii de poalele mai marilor
- TRU et comp. încă se
