Ne-am obisnuit sa luam in deradere nazdravaniile pe care le scriu copiii nostri in tot felul de teze si extemporale, ori chiar in lucrari mai pretentioase. De cele mai multe ori, sursele de informatii sunt chiar dascalii, care colectioneaza cu o oarecare doza de sadism tot felul de enormitati, fara a-si asuma in nici un fel raspunderea ce o poarta, macar partial ori tangential. Pentru ca multe confuzii, erori sau chiar greseli gramaticale le pot fi imputate. Fie ca au trecut prea usor cu vederea abaterile de la regulile vorbirii inca de la prima lor manifestare, fie ca au considerat ca nu e treaba lor sa indrepte lucrurile, ci doar sa le constate sau, in cel mai bun caz, sa le sanctioneze ocazional. Cum zicea unul dintre marii clasici, om de scoala si el, lipsa de sistema ne omoara. Sa nu se inteleaga de aici ca m-as face avocatul din oficiu al tuturor chiulangiilor. Cred insa ca ar trebui impartita si culpa in proportii rezonabile.
Oricum, spre a-i consola pe "catindatii" nostri la corigenta, le pot spune ca nu sunt singuri pe lume. Un prieten de pe malurile Senei mi-a trimis o colectie impresionanta de gugumanii ale scolarilor din Hexagon. Ce m-a impresionat dintru inceput a fost, daca ma pot exprima astfel, logica aberatiilor. Un copil scrie ca "Francisc I era fiul lui Francisc 0", altul noteaza ca "In lumea aceasta, doar Franta nu este tara straina", in sfarsit un al treilea este de parere ca "Apa de mare serveste, in special, la umplerea oceanelor". Fie ca se raporteaza la o insiruire firesca si matematica, fie la constatari personale, afirmatiile de mai sus pot fi cu greu contrazise. Se strecoara totusi si devieri abrupte de la bunul simt nativ, mai ales cand spui ca "Victor Hugo s-a nascut la varsta de 2 ani" (i-o fi spus cate ceva institutorul despre precocitatea poetului!), dar unele nu sunt decat simple sublinieri, spre a scoate in evidenta
