Daca mai aveam vreun dubiu, in seara in care am ascultat concertul cu opera Herodiada de Massenet din Studioul Mihail Jora al Radiodifuziunii m-am convins mai mult ca oricand de o realitate. Aceea ca muzica clasica de stagiune din Romania trebuie privita macar din acest moment ca un produs cultural care trebuie promovat, pentru ca altfel va continua sa paleasca, incetul cu incetul.
Schimbul de afise intre principalele doua institutii de concert ale Bucurestiului – Filarmonica si Radioul – este firesc. Totusi, faptul ca la Sala Radio nu poate fi vazut decat un afis fotocopiat de la Ateneu, iar in exteriorul acesteia afisele la concertul din seara respectiva lipsesc si ele reprezinta un prim indiciu al faptului ca promovarea este departe de a fi prima grija a organizatorilor. In atat de citata lume muzicala occidentala, o astfel de situatie ar fi sanctionata de public cu o sala absolut goala. La noi, inca este voie, iar lumea mai vine. Totusi, am intalnit numeroase persoane care au ajuns prima oara la Opera sau Opereta in aceasta stagiune pentru ca au vazut reclamele la metrou, pe strada, descoperind ca exista si o astfel de optiune in Bucuresti. Publicul nostru de muzica clasica are cu adevarat nevoie de sange proaspat. Dar atentia acordata promovarii este esentiala si nu mai poate fi neglijata mult timp. Si, poate mai important, trebuie facuta cu inteligenta, astfel incat sa fie cu adevarat vizibila.
Acesta a fost singurul motiv de tristete pe care l-am avut in acea seara si anume ca nu au fost mai multi cei care sa asculte pe viu o remarcabila versiune a operei Herodiada de Massenet, partitura prezentata pentru prima oara la Bucuresti acum, in ianuarie 2009, la 128 de ani de la premiera absoluta de la Paris, asadar muzica rara. La pupitrul Orchestrei Nationale Radio si a Corului Radio (pregatit de Dan Mihai Goia) s-a aflat
