Vizita lui Ceauşescu prin uzine era mai importantă decât Unirea Principatelor. În 1989, cultul personalităţii lui Ceauşescu ajunsese la cote greu de imaginat. „Cârmaciul” era pe primul plan. Numărul din data de 24 ianuarie al ziarului „Scînteia” avea pe prima pagină o relatare bombastică a vizitei întreprinse de Nicolae Ceauşescu prin mai multe fabrici şi uzine din Bucureşti.

În obligatoriul limbaj de lemn, ziariştii oficiosului PCR au descris „entuziasmul şi dragostea” cu care oamenii muncii l-au întâmpinat pe „cel mai iubit fiu al poporului”.

Vizita de lucru a dictatorului a eclipsat aproape total un eveniment extrem de important pentru istoria poporului român: aniversarea, în aceeaşi zi, a 130 de ani de la Unirea Principatelor Române sub un singur domnitor, Alexandru Ioan Cuza.

În prima pagină a ziarului, singura care amintea de acest eveniment, este o telegramă de felicitare trimisă lui Ceauşescu de către participanţii la un simpozion dedicat Unirii.

Ceauşescu, prezent în toate

Abia în pagina a patra a ziarului s-a găsit loc pentru o relatare de la simpozionul legat de Unire.

Aşa cum era normal în epocă, denumirea simpozionului era legată de „tovarăşul”. „Concepţia tovarăşului Nicolae Ceauşescu privind lupta poporului român pentru unitate naţional-statală, pentru afirmarea liberă, independentă, demnă şi suverană a României socialiste în rândul statelor lumii” era titlul evenimentului, iar lucrările prezentate nu făceau altceva decât să încerce să demonstreze că Nicolae Ceauşescu este genial, că fără ideile sale nu ar fi putut exista o reală cercetare istorică sau că indicaţiile acestuia au luminat minţile tuturor cercetătorilor.

Primul vorbitor la simpozion, preşedintele Academiei RSR, Radu Voinea, a dat tonul linguşelilor, numindu-l pe Ceauşescu, printre altele, „