"Din Basarabia va scriu,/ Dulci frati de dincolo de Prut./ Va scriu cum pot si prea tarziu,/ Mi-e dor de voi si va sarut"
Sufletul neinvins al Basarabiei
Se rotunjesc doua decenii de cand nu am mai vazut atatea lacrimi pe chipul Basarabiei. Atunci, in 1989, cand dupa o jumatate de secol de arest si exil, au reintrat in casa noastra limba romana, alfabetul latin si tricolorul, lumea plangea de bucurie. Astazi, aproape 4 milioane de oameni isi scalda ochii in lacrimi de mare durere, cand cel mai cunoscut si iubit dintre ei ii paraseste, fara sa-si vada visul implinit.
De ce se simte Basarabia asa de orfana prin moartea lui Grigore Vieru? Cum a reusit Poetul sa devina un simbol al renasterii si demnitatii nationale din Basarabia? Prin ce minune divina a supravietuit in cumplitele lupte identitare, purtate cu verticalitate de-a lungul intregii vieti?
La fel ca generatia lui, Grigore Vieru a cunoscut vremuri cumplite: razboi, izolarea totala de Tara, saracie, foamete, deportari, exterminarea fizica a varfurilor intelectuale ro- manesti, colectivizare si ideologizare fortata, o scoala antinationala, bazata pe valori straine. Eminescu, Alecsandri, Creanga, Hasdeu faceau parte din literatura straina si au fost interzisi in Moldova sovietica, pana in 1956, ca mai apoi, "curatiti" si interpretati ideologic de cerberii de la Chisinau si Moscova, sa fie prezentati ca "moldoveni", in sustinerea diabolicii inventii staliniste, ca moldovenii si romanii sunt doua natiuni diferite, cu doua limbi, culturi si traditii diferite. Sinteza modelului de educatie sovietica, antiromaneasca a basarabenilor o gasim in mai multe articole si versuri: "Cand pe lume-am aparut/ La o margine de Prut,/ Langa raul patimit,/ O straina m-a rapit/ Si astfel ma legana:/ "Nani, nani, nani-na,/ Peste Prut traesc jandarmi,/ Sa cresti mare sa ii sfarmi!/ Peste Prut traesc potai
