1. Va e frica de 2009? * 2. Amenintarea crizei va alunga sperantele?

ADRIANA BITTEL

"Muncind in continuare, sunt sigura ca-mi voi putea acoperi cheltuielile"

1. In ceea ce ma priveste, nu mi-e frica decat de nenorociri imprevizibile, care pot surveni oricand, si la care evit sa ma gandesc. Din punct de vedere material, atata timp cat ceea ce stiu eu sa fac mai bine - sa citesc si sa scriu - mai are cautare, nu-mi fac griji. Daca ar fi trebuit sa traiesc doar din pensie, ar fi fost dificil, desi sunt obisnuita cu un trai modest. Muncind in continuare, sunt sigura ca-mi voi putea acoperi cheltuielile. E drept ca, inaintand in varsta, nici nu mai am nevoie de multe din lucrurile costisitoare indispensabile unui om tanar.

2. Sperantele mele se leaga de sanatatea familiei, atat de importanta, incat amenintarea crizei economice trece in plan secund. Daca ma gandesc, insa, la ea - si nu pot sa nu o fac -, la modul cum ne poate influenta viata inchiderea intreprinderilor, scumpirile alimentelor, medicamentelor si intretinerii, incapacitatea de-a asigura igiena si confortul copiilor, daca mi-amintesc tot ce s-a promis in campaniile electorale si s-a dovedit a fi demagogie populista - atunci chiar n-am cum sa raman optimista, oricat as vrea.

NICU ALIFANTIS

"Structural sunt un optimist, privesc totul pozitiv"

1. De ce sa-mi fie frica ? Nu mi-a fost niciodata frica de nici un an, asa ca nu vad ce motive sa am taman in 2009. Intotdeauna pornesc la drum intr-un an nou cu incredere, cu planuri multe, cu speranta si cu multa, dar foarte multa dorinta de-a face cat mai multe lucruri, de preferat bune. Structural sunt un optimist, asa ca si in acest an privesc totul pozitiv.

2. Sigur ca, intotdeauna cand se prefigureaza o criza, indiferent de domeniu, ai o mica strangere de inima, dar am incercat din