"Cum sa nu fiu fericit?! Lucrez la cel mai bun patron din lume: Dumnezeu!"
Paznicul deschide poarta grea, din fier forjat, si parintele Mihai Driga paseste infrigurat spre mormantul Sfantului Nicolae: un paralelipiped de piatra, cu o deschizatura in latura din fata, prin care se vad, sub un giulgiu de brocard aurit, in mijloc cu o stea transparenta, o parte din moastele ingalbenite de timp. Apropiindu-te, simti efectiv cum din locul acela iradiaza o energie ce trece peste gardul de fier care ingradeste sarcofagul, lovindu-te in piept cu un zid de aer vibrant. Parintele Mihai ingenuncheaza pe postamentul de marmura, se inchina cu gesturi largi, apoi intinde bratele in lateral, de parca ar vrea sa stranga la piept mormantul. Sopteste o rugaciune, apoi tace, concentrat, de parca ar auzi ceva acolo, inauntru, un raspuns din partea Sfantului Nicolae, pe care noi, restul, nu-l putem "intercepta". Cand se ridica, ochii ii stralucesc de parca s-ar reflecta in ei un roi de fluturi aurii, ca si cum ar fi vazut, cu adevarat, lucruri minunate, cu neputinta de exprimat in cuvinte. Pasul ii e hotarat, semn ca stie bine ce are de facut in continuare. "Intrevederea" cu sfantul cel bun i-a limpezit, ca intotdeauna, gandurile si i-a deschis drumurile.
Cand a sosit la Bari, in urma cu 25 de ani, nu-si dorea decat sa-si termine studiile de doctorat in teologie bizantina, pe care le urma, cu bursa, la Academia din Bari, si sa se intoarca apoi acasa. Dar Sfantul Nicolae a vrut altfel. El i-a dat parintelui Driga o multime de semne ca locul lui este aici, alaturi de sfintele moaste facatoare de bine si de minuni.
De la Dragasani, la portile Levantului
- Cum ati ajuns aici, la portile Levantului, parinte Mihai Driga?
- Cu o bursa de studii in istorie bizantina, la recomandarea actualului patriarh, Preafericitul Daniel, pe atunci profesor la
