Ecouri pe marginea textului cu acelasi titlu (F. AS nr. 852), publicat sub semnatura cititoarei noastre din Cluj, CODRINA BRAN
Desi traim in mileniul trei, problemele sufletesti sunt tratate ca-n evul mediu. De pilda: femeile de varsta a treia, trecute de pragul "dramatic" de 50 de ani. "Batranele" pentru care nu mai exista nici oferte de munca si nici de dragoste. Batalioane intregi de fapturi inca tinere si adesea frumoase, sanatoase si simtitoare, maturate cu brutalitate de pe scena vietii, fiindca "au depasit varsta". Femei singure, dornice si capabile de afectiune, de tandrete si de iubire, dar scoase pe tusa de copii, de nepoti, de rude, de o societate incremenita in prejudecati. Si, adesea, de propria lor neputinta de a-si exprima cu sinceritate asteptarile sufletesti si trupesti. Exista solutii? Pot iesi, oare, din izolarea si incremenirea in care stau zidite de vii? Se poate depasi varsta a treia? Poti iesi din singuratatea in care te zidesti de viu? Textele pe care le publicam sunt un prim raspuns la intrebare. Asul de inima isi tine paginile deschise si pentru alte marturisiri si pareri.
"Am 60 de ani si vreau sa fiu fericita"
Sunt o femeie divortata, dupa 30 de ani de mariaj. N-am murit de suferinta, nici de umilinta, nici de rusine, dar mi-am jurat - dupa o lunga depresie - sa nu mai am de-a face niciodata cu un barbat. Mi-a ajuns cat am tras. Un sot pe care il crezi fidel si care te paraseste fara drept de apel, pentru o femeie mai tanara si mai frumoasa, asta te face sa imbatranesti brusc. De altfel, de la o vreme trebuie sa te obisnuiesti sa traiesti cu aceasta fata ridata, cu parul carunt vopsit, cu trupul care incepe sa se deformeze si sa se lase. Cu toate astea, activitatea mea profesionala, care ma pune mereu pe drumuri, mi-a scos in cale un barbat care are aceeasi profesie ca si mine si aceeasi varsta: 60 de ani.
