„Şi, cum e la serviciu?“, se bagă în vorbă, peste fâsâitul de pietre încinse, slăbănoaga de pe banca din mijloc.
Are părul scurt, răvăşit şi-i sleită de puteri. „Care serviciu? Eu nu lucrez! Sunt model!“, răspunde înţepată blonda cu părul creţ, prins alandala într-o coadă. Înfăşurată întrun minuscul prosop roz, abia s-a întins pe bancă şi-şi mângâie fesele a lene. N-au trecut decât vreo trei minute de când a transpirat 20 de kilometri pe bandă. „Ce bine tre’ să fie! La naiba, eu lucrez de şase ani. Sunt avocat!“, se mândreşte silfida încercând să-l imite, pe alocuri, pe Mircea Solcanu. „Ei, nu-i aşa de bine, că mă stresează maică-mea: de ce nu am şi eu carte de muncă, de ce-mi pierd vremea la castinguri, de ce nu intru în rândul lumii“, se plânge blonda cu fund bombat.
Cu ochii mânjiţi de mascara şi cu buzele roz, ţuguiate, povesteşte cum a făcut două facultăţi odată, ambele la zi - Comunicare şi Relaţii Publice la SNSPA şi Filosofie la Universitate. Şi cum, până anul trecut, n-a ieşit din cuvântul mamei. Dar cum a terminat facultatea şi nu a intrat în „câmpul muncii“, au apărut problemele. „Eu, în câteva zile, câştig cât aşlua într-o lună, dacă aşmunci de dimineaţa până seara. Dar mama nu-nţelege şi zice că nu pot să fiu manechină toată viaţa!“, îşi plânge amarul dubla licenţiată.
„Frumuseţea e profitabilă“
„Ei, las-o pe mama ta! Fă cum îţi zice inima! Eşti frumoasă, eşti deşteaptă... frumuseţea e profitabilă, aşa că dă-i înainte! Ştiu cum sunt mamele, am şi eu una. Eu am 32 de ani şi tot mă controlează. Nu-i place bărbatul meu, nu-i convine că merg la sală... Asta e treaba lor de mamă. Să fie împotrivă!“, împărtăşeşte din experienţ ă avocata specializată pe civil şi comercial, angajată într-o firmă, pe 1.000 de euro. Cât primeşte „filosoafa“ în trei zile.
„Aş lăsa-o, numai că stau cu ea în casă! Dacă