Anual, tara participa, cu ajutorul televiziunilor, fotografiilor artistice si folclorului, la vanatoarea de mistreti de la Balc.
La Balc este domeniul unuia dintre cei mai bogati oameni din Romania, care l-a concesionat pana in vremea stranepotilor, pe o suma simbolica. Un imens parc de distractii tari, pe firma caruia scrie lasati orice speranta voi ce intrati, mistreti si caprioare, fazani si prepelite. Astfel ca in fiecare ianuarie, de ani buni, vanatoarea de la Balc pare un fel de ritual slujit de insi cu cizme in picioare, dar in costume de firma, veniti sa fugareasca cu masini de teren, girofar, gonaci si caini de vanatoare, niste mistreti dezorientati.
In ciuda popularizarii, vanatoarea are un caracter secret. Jurnalistilor nu le este permis accesul, iar oaspetii vin discret, la ore imposibile, sa incinga gratarele si sa lanseze gonacii. E cunoscut doar numarul victimelor, insa nu e cunoscut programul, nici meniul, nu se stie cum dorm si unde, oaspetii magnatului. Chiar si personalul auxiliar, care sperie vanatul si cara prada la abator, este adus din judetele invecinate si nu i se permite sa dea prea multe amanunte. Iar personalul permanent al domeniului, de teama sa nu-si piarda slujba, este surd, mut si orb la tentatiile mediatice.
In plina criza economica, vanatoarea cu pricina nu mai este un simplu fapt divers, o extravaganta sangeroasa de miliardar, ci devine cumva un element al fisei clinice a societatii romanesti. La nivel national, se desfasoara de catva timp o alta mare vanatoare, de data asta, in mod paradoxal, desi de interes public, mai putin mediatizata. Zeci de mii de oameni pleaca zilnic la vanatoarea unui loc de munca. Tot mai des aflam de inchiderea fabricilor care au incheiat, de altfel, anul trecut, cu cifre de afaceri peste zero. Uneori e intervievat cate un oficial de la directiile judetene de munca, spunand cu jumat
