"Un accident auto i-a curmat viata sotului meu, iar eu sunt paralizata total"
Buna ziua,
Ma numesc Monika Szavai si indraznesc sa va deranjez pentru a va cere ajutorul in sprijinul unui suflet greu incercat, pe nume Mirela Miscodan. Nu o cunosc personal, insa mi-a parvenit scrisoarea ei prin intermediul unor prieteni si m-am gandit sa vi-o trimit si dvs., in speranta ca poate o veti publica in "Formula AS", care are acces la un public atat de larg, inclusiv in Canada, unde se afla o mare comunitate de romani.
"Ma numesc Miscodan Mirela si am 33 ani. Ma adresez dvs., in speranta ca ma veti ajuta sa depasesc acest impas in care ma aflu impreuna cu fetita mea in varsta de 5 ani. In aprilie 2005, in vinerea de dinaintea Pastelui, mergeam cu sotul si fetita, pe atunci in varsta de un an si sase luni, la Botosani, sa petrecem sarbatorile de Sfantul Pasti, la parintii mei, cand, in apropiere de Buzau, un accident auto a curmat viata sotului meu, iar eu am paralizat de la gat in jos, in urma unei fracturi la coloana cervicala. Fetita a scapat cu o lovitura la timpan. Am locuit in Bucuresti pana la accident, am avut o firma de selectie si plasare de forta de munca, acreditata pe intern si extern. De atunci, viata noastra s-a schimbat si este un lung sir de chin si suferinta. Sunt despartita de fetita mea, impotriva dorintei mele. Datorita situatiei, ea este la familia surorii mele. Fetita s-a atasat si integrat in noua familie, le spune lor mama si tata. Un psiholog de la "Protectia copilului" ne-a recomandat sa nu-i mai aratam fotografii din trecut si sa ma viziteze mai rar, pentru ca fetita a plans foarte mult la inceput dupa mine si avea cosmaruri noaptea. Iar eu, dintr-o persoana independenta, cu o mica afacere, am ajuns dependenta 24/24 de mama mea, in varsta de 67 ani, foarte bolnava (lombosciatica, insuficienta cardiaca, osteoporoza, reumati
