EXCLUSIV. Evz.ro încheie astăzi epopeea incredibilă a lui Oleg Dombrovschi, veteran al celei mai sângeroase conflagraţii din istorie, prizonier în lagărele ruseşti şi în puşcăriile comuniste din România. Finalul este, ca în orice poveste adevărată, fără artificii. Basarabeanul Oleg rămâne cu şansa de a fi supravieţuit celui mai criminal secol din istorie. Şi, ca un ultim mohican, are ceva important de spus celor care vin. Sursa: evz Odessa, Rezina, Cernăuţi, aşezări uitate ale Poloniei şi, în sfârşit, pământul românesc de la Sighet. Săptămâni întregi într-un tren, repetând experienţa drumului spre lagăr, de data asta cu direcţia niciodată rostită cu voce tare în anii odiseei carcerale sovietice: acasă. Oleg Dombrovschi se întorcea după şapte ani în ţara pentru care luptase şi suferise, încărcat de amintirile negre ale unui trecut ce avea să-l bântuie încă mult timp.

România nu mai păstra însă nimic din osatura perioadei interbelice. Basarabia nu mai exista, exista o republică sovietică moldovenească, pe care Dombrovschi n-a acceptat-o niciodată, Regele fugise, iar domnii deveniseră tovarăşi. Suspiciunea era la cote la maxime. Trenul cu prizonieri români, acum oameni liberi prin voia stăpânului sovietic, a fost imediat oprit la graniţă. Oleg şi camarazii săi au fost din nou arestaţi şi duşi în cel mai mare secret la Bucureşti.

Nimic nu îi recomanda pe aceşti oameni în faţa unui regim care voia doar să taie legăturile cu "vechea gardă" a României Mari. Pentru basarabeanul Dombrovschi o nouă aventură dureroasă stătea să înceapă.

Puşcăriile româneşti, mai dure ca lagărele sovietice

Viaţa lui Oleg are ceva dintr-o pildă biblică. După şapte ani de lagăr au urmat şapte ani de pace, apoi alţi şase ani de închisoare. În 1951, întors în ţară, Oleg avea 32 de ani şi nicio certitudine. Fratele lui, Igor, supravieţuise şi