“Astăzi, românii au nevoie de o clasă politică ce trebuie să sacrifice interesle de grup în favoarea naţiunii. Este nu doar credinţa mea, ci apelul meu către clasa politică. Ceea ce trebuie să înţeleagă politicienii este că nimeni nu poate fi mai presus de lege", aşa şi-a încheiat preşedintele Traian Băsescu discursul rostit cu ocazia zilei de 24 ianuarie la Iaşi.

Prezentă de dimineaţă în curtea Inspectoratului Judeţean de Poliţie pentru a asista la ceremoniile organizate cu această ocazie m-am trezit întrebându-mă dacă mai înseamnă ceva ziua de 24 ianuarie. Televiziunile, prin trasmisiile de la Bucureşti, Iaşi şi Cluj ne-au făcut să credem în importanţa evenimentului. Politicienii au fost prezenţi şi la Târgu-Mureş, au ascultat cuminţi discursurile rostite şi au depus coroane de flori. Dacă în locaţiile din ţară s-a mai văzut ceva public, la noi, în curtea Inspectoratului de Poliţie unde este „ascuns” bustul lui Cuza public n-a prea fost. Probabil că nu au ştiut de manifestare, probabil că dacă aceasta se desfăşura în centrul oraşului se mai găseau câţiva curioşi care după cumpărăturile de sâmbătă dimineaţa s-ar fi oprit să asculte câteva gânduri despre însemnătatea momentului. Probabil aşa ar fi aflat mai mulţi ce înseamnă 24 ianuarie.

Presa a fost, însă acolo aşa cum au fost prezenţi mulţi politicieni, mai mulţi decât în orice alt an. Mă întrebam în timp ce se desfăşura evenimentul pe câţi dintre cei tineri, sub 20 de ani îi mai impresionează asemenea manifestări. Mi-am ridicat această întrebare pentru că mi-am adus aminte de anii de după revoluţie când ne scotea diriginta de la şcoală şi ne ducea încolonaţi câte doi de mânuţă să vedem cum se poate, în sfârşit, sărbători pe faţă Unirea, fie cea de la 1 decembrie, fie cea de la 24 ianuarie. Atunci ne impresionau versurile Horei Unirii şi cântam cu toţii cântecele patriotice specifice. Atunci bunicii