De câţiva ani încoace, pensionarii, care uitaseră poate de cozile la orice din vremea „Epocii de aur”, retrăiesc emoţiile acestui sport pe la uşile farmaciilor.
Goana după compensate, de la începutul fiecărei luni, se transformă acum în goana după medicamente din import.
Mai multe farmacii din ţară au rămas fără insulină şi medicamente din import, din pricină că distribuitorii de medicamente au blocat livrările până când Ministerul Sănătăţii va accepta să crească preţul în funcţie de cursul de schimb valutar.
Situaţia virează pe zi ce trece spre albastru, în ton cu cea a leului. Suferă cardiacii, suferă diabeticii sau bolnavii psihic, suferă toţi cei a căror viaţă depinde de medicamente care nu pot fi înlocuite.
Şi cum în afaceri, mila nu face profit, distribuitorii ameninţă că în condiţiile în care creşterea euro va duce la majorarea cotelor de adaos la medicamentele din import, distribuţia acestora va deveni nerentabilă, iar sistemul sanitar s-ar putea confrunta cu o nouă criză a medicamentelor.
Doar importurile de OTC-uri (medicamente fără prescripţie) şi cosmetice vor mai putea compensa pierderile băneşti. Cât despre pierderile omeneşti, nu mai este loc printre ecuaţiile seci. Prinşi în mijlocul unui război al statului cu propria sa incompetenţă, bolnavii sunt victimele colaterale asumate.
Pedepsiţi de boală, pedepsiţi şi de sistem, încăpăţânaţi să reziste, călătorind uneori zeci de kilometri, ei sunt noua specie de turişti. Cei ce vizitează farmacie după farmacie în căutare de pilule. Şi iată cum, turismul ecumenic care îi purta pe bolnavi prin biserici cu rugăciuni de însănătoşire se va împleti de aici înainte, în mod armonios, şi cu turismul farmaceutic.
