În vagonul lor, de lângă locomotivă, controlorii trenului, aşezaţi pe nişte lăzi cu inscripţia: "Fragil", joacă cărţi cu biletele contravenţionale, numai în chiloţi şi maiouri, bând vin şi mâncând mere. Şi merele şi vinul sunt de la Mesagerie.

Pentru Dinu Bodiciu, cărţile sunt obiecte de artă ce incită imaginaţia, iar formele pe care le îmbracă ideile sunt cu totul neaşteptate

Jurnalul foto

Merele sunt luate dintr-o lădiţă trimisă ginerelui de la Roşiori de o soacră din Rădăuţi. Vinul e dintr-o damigeană despre care nu se ştie unde trebuie să ajungă, deoarece eticheta s-a pierdut pe drum. Din când în când, câte unul se ridică greoi şi toarnă în locul vinului deja băut, apă luată din tenderul locomotivei, pe care scrie cum nu se poate mai citeţ: Apă nepotabilă. Din când în când, un altul se ridică şi el, aruncă o privire pe fereastră şi, de fiecare dată, se întoarce mulţumit: aglomeraţia sporeşte, nici vorbă să mai controlezi, aşa că pot juca în linişte până la Craiova. Pe la jumătatea drumului se vor lua la ceartă pentru un as de treflă şi furios unul dintre ei va porni în control de-a lungul vagoanelor, atât de furios pe colegii lui, încât va trece de ultimul vagon, va coborî pe terasament şi luând-o înapoi se va trezi, pe la miezul nopţii, în Gara Basarab, fără geantă, cu cozorocul şepcii întors la spate, oprind trecătorii şi cerându-le biletul la control.

Sunt prea mulţi călători, nu se poate pleca în condiţiile astea. Mai trebuie redus numărul pasagerilor. Mecanicul în chiloţi şi maiou, cu ochelari de soare, trage, ca şi cum ar fi vrut să rupă o manetă din faţa sa. Trenul se smuceşte brusc, după care se opreşte la fel de brusc. Pe pietrişul peronului, printre linii, se văd risipiţi jumătate dintre cei care se atârnaseră de scări. O dată cu smucirea, capul locomotivei zvârli spre cerul albastru o trombă