Concurenţa şi costurile echipamentelor digitale reduc şansele studiourilor foto tradiţionale. Fotografia publicitară şi de modă oferă în acest moment un profit, dar numai din contractele cu marile companii, care sunt prea greu de obţinut. Un studio foto de pe Bulevardul Elisabeta din Bucureşti, unde în urmă cu zece ani lumea stătea la coadă pentru fotografii de buletin, are acum scris pe uşă: „Nu mai lucrăm, nu sunt negative”. Proprietarul, în vârstă de aproximativ 60 de ani, explică trist: „Noi, cei care lucrăm clasic, suntem pe moarte”.
Iar situaţia pare să se generalizeze, la o primă vedere. Studiourile foto clasice fie au dat faliment, fie s-au reprofilat pe procesare digitală. Pentru a putea amortiza costurile de producţie, majoritatea fotografilor preferă să se asociaze în grupuri de freelanceri.
Fotografia digitală acaparează piaţa
Gheorghe Maican, fotograf cu 40 de ani experienţă, utilizează încă un laborator clasic, întrucât vinde fotografii artistice din fototeca agenţiilor de publicitate. Pentru o lucrare artistică încasează aproximativ 300 de euro, însă nu obţine mai mult de cinci solicitări pe lună.
Gheorghe Dumitru Maican trebuie să lucreze şi digital
Dintr-un profit lunar brut de aproximativ 5.000 de euro, mai mult jumătate se duc însă pe materiale, impozite şi pe amortizarea investiţiilor în echipamente.
El recunoaşte că doar din procesarea filmelor primite de la amatori nu ar putea acoperi costurile de producţie. Are o singură angajată şi închiriază studioul câtorva freelanceri, în schimbul a 20 euro-50 de euro/zi.
Foloseşte aparate clasice, achiziţionate de-a lungul timpului, încă dinainte de 1989, dar s-a văzut obligat să cumpere şi o maşina digitală de developat, investiţie neamortizată încă.
Cheltuielile se recuperează greu într
