Cei care au abandonat şcoala pot învăţa, la orice vârstă, să scrie şi să citească prin intermediul unui program gratuit, organizat în toată ţara. Sursa: Codrin Prisecaru
Cei 41 de tineri din programul „A doua şansă“, de la Şcoala nr. 1 „Sfinţii Voievozi“ din Capitală, preferă să spună în ce clasă sunt decât câţi ani au în cartea de identitate. Vârsta adevărată şi-o ascund în cuminţenia cu care stau în bănci, cu capetele plecate, în sfiala cu care răspund la întrebări, în zâmbetele poznaşe pe care le afişează când îi cer „doamnei“ permisiunea de a merge la baie.
Semnalmentele îi dau, însă, de gol: mulţi dintre ei sunt oameni în toată firea, cu copii acasă, dar care, de trei ori pe săptămână, devin şcolari. Şi învaţă Alfabetul, adunarea, scăderea, istoria românilor şi puţină geografie.
Duşmanul adolescenţei: litera „r“
Un zumzet animă toată clasa. E trecut de ora 16.00 şi cele două doamne învăţătoare stau aplecate peste bănci şi lucrează cu fiecare în parte. Iancu n-are astâmpăr, îşi întoarce mereu privirea peste umăr şi un zâmbet prietenos îi animă obrajii bucălaţi. Doamna îi surprinde neatenţia: „Ce-i ăsta? Rîîî mare de mânăăă! Repetă după mine!“. Băiatul de 11 ani, care abia descâlceşte literele, preia îndatorirea ascultător: „Rîîî mare de mânăăă!“.
Cel mai ascultător elev e Nicolae Constantin, 30 de ani, care, din cauza faptului că e orb, vine la şcoală însoţit de mama sa, care îi citeşte lecţia. Este în clasa a patra şi a ajuns la lecţia despre „sensul părţilor de vorbire“. Nicu lucrează la o revistă, unde face muncă de secretariat, tehnoredactează interviuri şi lucrează, pe computer, cu ajutorul unui program cu sintetizator vocal, care îi citeşte toate informaţiile de pe monitor.
Nicu a intrat direct în clasa a patra şi e foarte atent atunci când învăţătoarea îi povesteşte despre Vasile P
