Continuînd proiectul lui Ioan-Paul al II-lea, Papa Benedict al XVI-lea ţine să mărească prezenţa şi eficacitatea publică a creştinismului, să contribuie cît mai vizibil la tratamentul crizelor actuale. În 2008, Vaticanul şi-a anunţat intenţia de a declara "păcate" o sumă de practici/fenomene care atentează la natura omului şi viciază mediul: experienţe şi manipulări genetice, consumul drogurilor, diferenţa acutizată între bogaţi şi săraci, insuportabila nedreptate socială, poluarea etc. Or, dintotdeauna tema păcatului a fost legată de persoana umană, de traseul, accidentele, statutul ei şi doar indirect, prin acţiunea persoanei în comunitate, a fost referită la social. Acum accentul cade pe sănătatea societăţii şi a planetei.

"În vreme ce păcatul privea pînă acum mai degrabă individul, el are astăzi, datorită mondializării, o rezonanţă socială" - declara Monseniorul Gianfranco Girotti, regent al corpului vatican decident în probleme de morală. Prin interpretări simple, toate punctele incriminate puteau fi totuşi deduse din cele şapte păcate capitale tradiţionale. A le califica explicit drept "păcate" urmăreşte - e limpede - să pună la lucru prestigiul simbolic al septenarului periculos, vechi de peste o mie de ani, pentru a spori conştiinţa pericolelor actuale şi responsabilitatea creştinilor catolici. E admirabil că Biserica Catolică reacţionează adecvat faţă de starea de fapt, că asumă lumea de aici şi noile ei crize, că se pronunţă asupra lor cu mijloace normative de o superioară autoritate. Ea a ştiut de multe ori să judece adecvat mersul societăţii, între altele pregătind, dar totodată încercînd să modereze sau să încadreze spiritual tendinţe definitorii ale modernităţii (construirea individului, laicitatea, practica profitului financiar). Totuşi, faţă de caracterul general uman al păcatelor tradiţionale, noile candidate au un ce conjunctural, un iz s