Bogdan Stuparu are 30 de ani, e din Cluj-Napoca, si a ajuns in Dublin in mai 2007, dind curs unei oferte de munca a companiei OBK Architects (membra a Equator European Architects Group). In Romania a urmat cursurile Facultatii de Arhitectura si Urbanism a Universitatii Tehnice din Cluj-Napoca, intre 1997 si 2003. Povestea unui arhitect roman care a ajuns sa lucreze intr-un sistem diferit, in alta tara, este, mai presus de toate, o poveste despre adaptarea obligatorie si despre deschiderea fata de lucruri noi.
Interviul final, pe Skype!
“Aveam nevoie de inca doi ani de stagiatura pentru a capata drept de semnatura (n.r.: procedura clasica in arhitectura), asa ca m-am angajat intr-o firma din Cluj-Napoca, unde am lucrat intre 2003 si 2007. Pentru ca voiam mai mult, intr-o zi am aplicat pe internet pentru un post afara, nici nu stiam la inceput ca urma sa fie Dublinul. Am fost sunat dupa doua zile de o companie de intermediere care mi-a spus de jobul din Irlanda si apoi am intrat in contact direct cu firma OBK Architects, in care lucrez si astazi. Au fost mai multe interviuri telefonice, iar intelegerea am parafat-o prin Skype. Apoi, in mai 2007 am ajuns in Dublin. Culmea face ca acum sa colaboram cu fosta mea firma din Cluj-Napoca”, povesteste pe scurt Bogdan cum a ajuns sa paraseasca orasul natal pentru a lucra tocmai in Irlanda.
Cind a ajuns la Dublin, a nimerit pe soare si pe 20 de grade, vreme care a tinut chiar o luna. “Dupa aia insa au urmat trei luni de ploaie, iar eu plecasem fara umbrela, in ciuda recomandarilor prietenilor”, isi aduce aminte cu umor Bogdan primul impact cu Dublinul.
Criza din Irlanda: Din 59 de angajati acum doi ani, au ramas 20
In 2007 piata de constructii din Irlanda era inca pe cai mari, insa Tigrul Celtic isi traia ultima perioada de glorie. “Cind am ajuns eu in firma eram 59 de angajati, 18 nat
