„Cel mai iubit fiu al poporului” ar fi împlinit astăzi 91 de ani. La 20 de ani de la ultima sa aniversare, cu fast , imnuri, ode şi lansări de cărţi omagiale îmbrăcate în roşu festiv, puţini mai sunt aceia care-şi mai încarcă sertarul de amintiri cu Nicolae Ceauşescu. Sursa: Rompres

Şi mai puţini sunt cei care îi mai cinstesc memoria sau „îi aduc un viu omagiu”, ca să folosim un termen atât de drag lui.

Pionierii de azi, UTC-iştii de mâine

Aminitirea lui Ceauşescu şi a faptelor sale se întinde pe mai multe generaţii şi se conturează încă de la vârstele mici. „Am cravata mea/Sunt pionier/ Şi mă mândresc cu ea/ Sunt pionier...”. Elevii, începând de la clasele terminale de gimnaziu, nu prea purtau cravata. Cei mai mulţi le ţineau mototolite prin buzunare, alături de bomboanele tăvălite prin praf de cacaua, şi le atârnau neglijent la gât chiar înainte de a intra în şcoală.

Turnătorii se formau „din faşă”, pentru că nu o dată şi nu puţini au fost elevii scoşi la careu şi supuşi oprobiului tuturor. Atunci ştiau cu toţii că un coleg zelos i-a şoptit comandatului de grupă, detaşament sau unitate – comunismul nu accepta ideea de ierarhie socială, dar te învăţa de mic să lupţi pentru supremaţie- sau chiar tovarăşei diriginte că nu purtai cravata pe stardă sau o purtai necuviincios, precum azi bandana, la mână. Practica agricolă de toamnă, cu depănuşatul colectiv, pe ploaie sau pe brumă, „Cântarea României” – manifestarea recunoştinţei unanime faţă de „Întâiul fiu al neamului”-, manifestările cu steguleţe şi aplauze obligatoriu „furtunoase”, până când ţi se umflau palmele, erau prilej de chiul în formă organizată atât de la ore, cât şi din fabricile şi uzinele patriei. Un alt capitol al albumului cu amintiri.

Românii au învăţat repede să fenteze neajunsurile

Să nu-ţi făci tema era un lucru extrem de gra