- Diverse - nr. 244 / 26 Ianuarie, 2009 Azi, din nefericire, tot mai putina lume are amintiri. Mai mult, ele sunt ignorate, daca nu persiflate, ca tot ce tine de suflet si sufletesc. Sunt, insa, si exceptii. Pentru ca, doar asa, darul de mare pret, inocenta se tot adauga, asemenea filelor unui album, si "se pastreaza cu drag si sfintenie"; si doar in amintire si inocenta se produc marile emotii si marile intalniri ale vietii. Asadar, sa nu deznadajduim, pentru ca, potrivit unei randuieli deopotriva tainice si deslusite, viata isi pastreaza "tendinta de echilibru sigura si implacabila"; asta se face si prin oameni alesi (si care au ales, ei insisi, sa raspunda chemarii vietii si randuielii daca vreti). Arhiepiscopul Alba Iuliei, Inaltpreasfintitul Dr. Andrei Andreicut, potrivit aceleiasi randuieli tainice si deslusite, a fost si a ramas nadejdea de inocenta si normalitate, atunci si acum cand "ierarhia valorilor s-a frant". Tocmai, pentru ca, de la inceput si pana azi puterea lui a fost si este chiar renuntarea la exercitarea ei in sens autoritar, abrupt, numaidecat, intempestiv, cinic, rece, culisard, ofensator, demolator, ci ea este, culmea, "floarea deschisa", pe cat de fireasca pe atat de frageda, nascuta si infatisata parca de povestile (si Deniile, pentru cunoscatori) care ne-au incantat candva copilaria; cata vreme, azi, puterea in cvasitotalitatea ei, nu inseamna altceva decat varianta disimulata si usor sau exhibat ipocrita a atractiei, cu multele ei capcane, seductii, intrigi si placerea de a-i asculta intr-atat cantecul vrajit _ o astfel de putere iti arata, ca uneori timpul, un chip de piatra. Prin urmare, celebram azi, acum, fericita ceremonie a timpului _ memorie; este vorba, dar, despre felul in care a fost parcursa intr-un spatiu si timp anume istoria si deopotriva traita viata; si iata ca Arhiepiscopul Andrei si timpul sau memorie s-au impus, a