Dictatorul s-a inspirat din metodele propagandistice asiatice. În deceniul nouă al secolului trecut, manifestările publice din luna ianuarie erau dedicate în exclusivitate zilelor de naştere ale cuplului Elena şi Nicolae Ceauşescu. Sărbătorirea zilei de naştere a lui Nicolae Ceauşescu  făcea parte din cultul personalităţii şi a luat amploare mai ales în ultima parte a anilor ‘80, când începea mult mai devreme şi avea ecouri cel puţin câteva zile.

Ziarele, programele radio şi TV, manifestările culturale erau confiscate de campaniile de preaslăvire a „iubiţilor conducători“.

Istoricii spun astăzi că, spre deosebire de primii ani ai  „domniei” lui Ceauşescu, când sărbătoarea era modestă, la sfârşitul anilor ‘80 devenise ridicolă, susţinută de aparatul de partid.

„Slăvirea lui Ceauşescu  s-a accentuat după plecarea fostului prim-ministru Ion Gheorghe Maurer, care a coincis şi cu intrarea în forţă a lui Ceauşescu în partid.

Dacă ar fi fost numai ziua respectivă, era ceva. Dar sărbătoarea începea cu mult înainte şi continua şi după. La început era numai ziua lui, dar apoi a venit şi ziua ei”, spune academicianul Dan Berindei.

Chinezii, model pentru Ceauşescu

În opinia istoricilor, cultul personalităţii a debutat în 1968, când Dumitru Popescu a devenit un fel de propagandist-şef. Dar, susţin specialiştii, creşterea în amploare a cultului personalităţii a avut două momente importante: anii 1971 şi 1974.

După vizita din 1971 din Coreea de Nord şi din China, modul în care era sărbătorit Ceauşescu a devenit mult mai vizibil.

„Vizita din ţările asiatice cu cele mai dure regimuri comuniste a oferit lui Ceauşescu un model şi a exacerbat şi apetitul pentru putere”, afirmă istoricul Andrei Muraru,  cercetător la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului.