Dubla alegere a lui Cuza: act inspirat sau iluzionism politic? Realitatea TV a impus sintagma "smecherii soselelor". In limba romana, din pacate, termenul "smecher" nu e unul negresit peiorativ. Din contra... Individul care nu tine seama de reguli si goneste pe contrasens, spre a ajunge in capul coloanei de masini, e vazut cel mai adesea de "vulgus profanum" (dar si de el insusi) drept o intruchipare providentiala a inteligentei practice. El nesocoteste regulile din sentimentul si convingerea, capatate prin educatie privata, ca "regula e facuta pentru prosti". Smecherul e, cum ar veni, un elitist. Metafizica lui e una solipsista. Principiul lui e acela ca in viata "trebuie sa te descurci". Sigur, un atare principiu pretinde din partea smecherului o seama de abilitati, de inzestrari native. Nu face parte din tagma hulita a "prostilor". Dar, ma intreb, este el cu adevarat un ins dotat cu insusirea inteligentei? Ma indoiesc... Voi examina un exemplu la indemina. Am sarbatorit cu surle, cocarde tricolore, zimbete generoase, prinderi in hora si trimbite, acum doua zile, Unirea Principatelor, de la care s-a implinit un numar rotund de ani. Tot romanul s-a veselit. La Iasi, la Focsani, la Cluj... Presedintele Basescu insusi a tinut la o gradinita de cartier o sumara (dar foarte elocventa) prelegere despre evenimentul serbat. In 5 ianuarie 1859, au repetat copiii, moldovenii, cuprinsi de un entuziasm inspirat, l-au ales ca domn pe Alexandru Ioan Cuza. In 24 ianuarie, muntenii, cuprinsi de acelasi entuziasm inspirat, au procedat la fel. Magistrul s-a oprit din poveste aici. Imi permit a o continua in felul urmator. Asadar: prin alegerea unui singur domn, cele doua entuziasme (separate pina atunci de firul placid al Milcovului) s-au cununat intr-un unic si covirsitor entuziasm nedivizat. A fost, cu siguranta, un moment de straluminare metafizica, in care, spun istoricii ideali