- Comentariu - nr. 244 / 26 Ianuarie, 2009 Se zice ca, odata, Dumnezeu a ingaduit diavolului sa vina in fata Sa si sa-I spuna cate ceva despre ceea ce mai afla si el prin lume. Dupa ce i-a spus lui Dumnezeu despre una si despre alta, iata ca indrazneste sa-I spuna acestea: - Doamne, oamenii Te supara necontenit si Tu Ii ierti mereu… Iar eu nu Te-am suparat decat o data si pe mine nu ma ierti… Atunci Dumnezeu i-a raspuns: - E adevarat ca oamenii Ma supara necontenit, dar tot adevarat este ca ei isi cer iertare… Tu nu Mi-ai cerut niciodata iertare! Rusinat, diavolul a pierit atunci din fata lui Dumnezeu. In pregatirea postului Pastelui, pericopa cu Zacheu vamesul ne vorbeste despre setea de Dumnezeu, care, altfel spus, e setea de fericire. Doua categorii de oameni erau greu de mantuit in Israel. Vamesii care storceau taxele de la evrei in folosul strainilor si prostituatele care storceau taxe de pe unde puteau. Interlocutorii, carora Iisus le spusese ca vamesii si "fetele de pe centura" vor ajunge in cer inaintea lor, erau iudeii piosi si credinciosi, convinsi de corectitudinea lor, pentru ca respectau Legea iudaica, pe care o identificau cu voia lui Dumnezeu. Adica acestia, vamesii si desfranatele, mai aveau o sansa la mantuire daca se pocaiau, insa fariseii in neprihanirea lor nu se mai puteau pocai, ca n-aveau de ce. In "Salonul de infrumusetare al sufletului", patronat de Iisus, vamesii, prostituatele pocaite si saracii care l-au insotit pe El prin Iudeea erau ridicati la statutul de oameni. Domnul Hristos mantuise deja un vames, pe Matei. Apoi ii mantuise si seful, pe unul micut, chel si burtos, din varful unui sicomor: Zacheu. Evanghelia de astazi, Luca, cap.19,1-10, care ne descrie binecunoscutul episod evanghelic al intalnirii lui Iisus cu Zaheu, in orasul Ierihon, cuprinde foarte multe invataminte pentru viata noastra crestina. Ce s-a intamp