Păi, în primul rînd, pentru că e opţional. Nu zice nimeni s-o iubeşti, decît o mie de filme şi vreo zece cărţi bazate pe fapte de netăgăduit, pe care oricum nu le-am citit. Nu te obligă nimeni să visezi la o plajă de lîngă LA (chill out, dude!), unde lumea iese la surf înainte de cafeaua de dimineaţă. Nu te obligă nimeni să vrei să-ţi bagi degetele în priza care e New York-ul. Nu te obligă nimeni să visezi să-ţi tragi răsuflarea în Memphis. Nu te obligă nimeni să depui mărturie, ca la o convertire, că doar America există pe pămînt şi că ea e cea mai bună dintre lumile posibile (concept franţuzesc, altminteri). Orice am face, vom rămîne mereu datori Americii. De la blugi şi pînă la cola, de la limuzinele de zece metri şi pînă la becul electric, America a dat lumii ceva frumos, practic sau stupid - şi oricum de neuitat. America a cîştigat Războiul Rece pentru noi şi a mai început alte cîteva calde, ca să nu-şi piardă mîna. America are dreptate de multe ori şi greşeşte cam la fel de des. America poate să fie abjectă, însă după aia recunoaşte şi mai face şi un film, iar preşedintele prins cu mizeria e pus să-şi ceară scuze. Cînd aţi auzit de treaba asta în Iran, să zicem?
Simbolul Americii e o statuie care întruchipează un ideal omenesc: libertatea. Simbolul Chinei e dragonul, care întruchipează... mă rog, un dragon. Simbolul Spaniei e taurul, care ştim ce păţeşte, împotriva tuturor protestelor asociaţiilor de protecţia animalelor. Mai avem cocoşul galic şi ursul rusesc, aşa, doar la un prim recensămînt. Trebuie să recunoaşteţi: în materie de idealuri oficiale, America a avut noroc să fie fondată într-o epocă în care lumea se plictisise de grădina zoologică. Şi nu, n-am uitat de vultur. Dar cred că polonezii l-au luat întîi!
Poate că ideea de libertate e europeană, însă meritul Americii a fost c-a reuşit s-o împacheteze într-un ambalaj cu stele şi dungi,
