Azi se implinesc 91 de ani de la nasterea celui ce a fost si va ramane pentru profitorii "Epocii de aur" "mesterul carmaci" care conducea in deriva "mandra corabie" catre cele mai inalte culmi de progres si civilizatie. Nu il regret catusi de putin pe Nicolae Ceausescu. Daca ar fi sa il parafrazez pe Tudor Musatescu as spune ca azi se implinesc 91 ani de cand Nicolae Ceausescu mai bine nu s-ar fi nascut. Ce importanta sarbatoare era 26 ianuarie! Cu cat entuziasm patriotic debitau poetii de curte veche memorabile versuri! Ce sentimente inaltatoare ii animau pe oamenii muncii din fabrici si de pe ogoare sa multumeasca genialului conducator prin dansuri tematice cu lopata si coasa pentru minunatele conditii de munca si viata! Asigurate cu o nepretuita grija parinteasca de cel ce-a fost "geniul Carpatilor", "om politic de importanta planetara" si asa mai departe. Dar cate alte notiuni caracteristice nu i s-au atribuit lui Nicolae Ceausescu de-a lungul mult prea indelungatei sale domnii! Ponoasele acelei perioade le mai suportam inca si astazi, desi le atribuim - constient sau nu - altor factori, precum greaua mostenire, tranzitia, economia de piata sau criza mondiala. Salarii rotunjite cu furtisaguri Parafrazandu-l pe Nicu Ceausescu, "printisorul de aur", rapus si el intre timp de whisky-ul imperialist, un amic imi spunea zilele trecute: "Ce a construit Ceausescu astia nu sunt in stare nici sa varuiasca". Si el se numara printre nostalgicii "iepocii" respective. Motivatia lui e simpla: "Pe vremea aceea aveam tot timpul frigiderul plin". Sa fi avut frigiderul plin in acea perioada era ca si cum te-ai lauda azi ca ai Alfa Romeo sau o vila la Lebada. Numai cei nascuti cu mir in frunte ca manelistii isi puteau permite asa ceva. Dar individul continua nemilos cu explicatia: "Lucram la abator si nu era zi sa nu ies cu cateva kilograme de carne pe poarta". Salariile nu era mari