EXCLUSIV EVZ. La 150 de ani de la "Mica Unire", urmaşii legendarului personaj vrâncean au ajuns în SUA, în timp ce satul său natal, ca o bună bucată din România, a rămas în secolele trecute. Sursa: EVZSursa: EVZSursa: EVZSursa: EVZSursa: EVZ

1 /.

Moş Ion Roată, ţăranul care în 1859 a votat pentru Unirea Principatelor, ca reprezentant în Divanul Ad-hoc al Moldovei, mai are urmaş de sânge, pe linie masculină, un singur strănepot care-i poartă numele. Îl cheamă tot Ion Roată şi trăieşte în acelaşi sat ca înaintaşul său: Gura Văii, locul unde nu s-a pomenit de asfalt şi civilizaţia pare că se încăpăţânează să stagneze, într-o mare de noroi. Moş Ion Roată strănepotul are 82 de ani, un frate vitreg, înfiat, Dumitru Baldovin, şi se laudă cu una dintre nepoate, care face studii post-doctorale la Harvard.

Pe drum cu “asociaţii lui Isus”

Sâmbătă, în ziua în care s-au împlinit 150 de ani de la înfrăţirea oficială a Moldovei cu Ţara Românească, ne-am întors în timp, mergând pe drumurile desfundate ale “provinciei europene Vrancea” în căutarea esenţei “Micii Uniri”. Prima oprire: “Casa Memorială Ion Roată” din comuna Câmpuri. La puţine sate distanţă, la Străoane, o bătrână ne dă asigurări că suntem în direcţia bună, însă mai avem mult de mers. “Până la Soveja e cale de-o zi, Da’ Câmpurile e mai aproape, maică. Să tot fie drum de câteva ore”. De fapt, nu sunt decât câţiva kilometri, însă oamenii de aici s-au învăţat să măsoare distanţele doar cu pasul. Colegii noştri de trafic sunt nişte tirişti care au puse la loc de cinste, în parbriz, plăcuţe ca nişte numere de înmatriculare pe care scrie, Dumnezeu ştie de ce, “asociat cu Isus”.

Mămica afectată de Guvernul Boc

Casa memorială este, încă din 1963, în grija doamnei Sevastiţa Burnichioiu. Noi, primii vizitatori în zi de sărbătoare (şi, foarte probabil, ultimii), am