Pentru că şi-a făcut studiile la Moscova, nu la Washington, Ion Iliescu n-a înţeles pesemne mare lucru din scandalul Watergate. Pe atunci, era preocupat să pătrundă tainele marxism-leninismului, să simtă totalitarismul la el acasă, în inima Mamei Rusia, părintele vitreg al României.
Nu mă miră că fostul preşedinte nu a pătruns sensurile profunde ale scandalului Watergate, nu a învăţat lecţiile acestuia, care au întărit democraţia americană. Am fost realmente dezgustat de o declaraţie făcută de Iliescu zilele trecute, imediat după ce Claudiu Săftoiu, fostul director al SIE, a stârnit o nouă furtună într-un pahar cu apă, pe tema ascultării telefoanelor. Am constatat încă o dată cât de găunoase sunt mentalităţile fostului şef al statului şi mi-am amintit cât rău au făcut ele României. Într-o emisiune televizată, Ion Iliescu a dezvăluit că a fost sunat de Traian Băsescu, care i-a spus că nu se ocupă cu ascultarea telefoanelor adversarilor politici şi că declaraţiile lui Claudiu Săftoiu sunt doar o „făcătură“. „Profesioniştii din serviciile de informaţii mor cu secretele pe care le deţin“, şi-a dezvăluit Iliescu o convingere intimă.
Această frază este în total dezacord cu una dintre lecţiile cele mai importante ale scandalului Watergate, în urma căruia Richard Nixon a fost silit să renunţe la al doilea mandat de preşedinte al SUA. Se ştie că sursa Deep Throat, care le-a dat ziariştilor Bob Woodward şi Carl Bernstein, de la „Washington Post“, informaţii vitale a fost Mark Felt, numărul doi în FBI la acea vreme. Deşi identitatea acestuia nu era cunoscută în timpul scandalului, mulţi s-au întrebat dacă a procedat corect. Dacă un angajat al statului, plătit din bani publici, care are o clauză de confidenţialitate, are dreptul să dezvăluie secrete de serviciu. Concluzia: acest lucru este permis doar atunci când publicarea informaţiilor este în măsură să