Lângă poveştile de pe pereţi, strecurându-se printre ele, fără să se confunde vreodată şi fără să aibă liniştea acestora, trăiesc poveştile bătrânilor pentru care viaţa a rezervat o boală sau mai multe, o familie destrămată sau nepăsătoare, o nenorocire. Mulţi îl numesc azil de lux şi, în multe privinţe, Modulul „Sfânta Maria“ este un centru de lux.

În camera de la etaj, cu perdele gălbui transparente şi pereţi albăstrui, aşezat pe marginea patului, cu picioarele sub masă, aplecat peste o rubrică din pătrăţele goale, un domn de peste 60 de ani zugrăveşte în hârtie, concentrat, formele unor litere, atent ca acestea să capete sensuri. În celălalt pat, aşezat în faţa primului, alt bărbat priveşte ştirile care se derulează violent pe ecranul unui televizor color. „Mai bine ca aici n-am găsit niciunde“, spune răspicat domnul cu rebusul, oaspete de vreo 15 ani al unuia sau altuia dintre centrele sociale.

Pe strada Gheţişoarei din Craioviţa, clădirea portocalie, înconjurată de un gard cu ochiuri, ascunsă între blocuri, adăposteşte Modulul „Sfânta Maria“, o instituţie ce ţine de Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului Dolj şi care include un centru pentru servicii de recuperare neuromotorie şi unul de îngrijire şi asistenţă socială. „Nu vi-l imaginaţi ca pe un loc în care bătrânii cu afecţiuni se refugiază. Este un centru în care, pe lângă găzduire şi asistenţă medicală, oferim şi consiliere psihologică, şi asistenţă socială, dar şi petrecerea timpului liber prin terapie ocupaţională şi diferite activităţi. În funcţie de abilităţi, oamenii de aici pictează, rezolvă rebusuri, femeile croşetează. Avem contracte de parteneriat cu Liceul Teologic Adventist, cu Grupul Şcolar «Beethoven» şi Colegiul Naţional «Carol I», cu Armata Salvării şi ASCOR, cu Teatrul Liric sau Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă. Când vremea e frumoasă, în