Cum reacţionezi când cineva întinde mâna în faţa ta? Este dezbaterea pe care o propunem astăzi. Dezbaterea despre cerşetorie revine mereu în actualitate, în condiţiile în care în România cerşetorii pot fi văzuţi la aproape fiecare colţ de stradă din centrele marilor oraşe, în mijloacele de transport în comun şi în preajma bisericilor.
Mai mult decât atât, multe dintre persoanele care cer mila publică nu au rămas între graniţele ţării, ci s-au dus spre ţările europene mai bogate, unde şansele de a face “carieră” sunt mai mari.
Scene din tramvaiul 32
Are în jur de 30 de ani. Poartă un pulover lălâi, sărăcăcios şi vocea îi este plângăcioasă. Nu are nicio infirmitate şi nu este un model de curăţenie. Textul? Mereu acelaşi, cu mici variaţii. “Daţi-mi şi mie un ban. Mi-e foame, n-am mancat nimica…”.
În tramvai, oamenii îi privesc pe sub gene şi apoi îşi întorc privirele spre fereastră. “Mi-e foame. N-am mâncat nimica…”, spune din nou el, cu vocea şi mai tărăgănată.
Dacă nimeni nu se scotoceşte prin geantă sau portofel, mai încearcă o dată, nu capitulează aşa de uşor: “N-am mâncat nimica…”. Atunci câteva doamne sau domni ceva mai în vârstă îi oferă ceva mărunt, poate o bancnotă de 1 leu.
Obiectivul a fost atins, individul se îndreaptă spre uşă, numărând banii. Îndemnurile gen: “Du-te, bă, la muncă!”, spuse de câte vreo doamnă mai aprigă, nu îi plac deloc. Atunci lasă capul în jos mormăind sau mestecând gumă. Când coboară, îşi aprinde tacticos o ţigară.
Nici după covrigi, pâine sau gogoşi nu se prea dă în vânt, pentru că preferă banii. “Cinci mii. Aveţi cinci mii?”, întreabă el dacă cineva îi oferă ceva de mâncare, provocând revolta călătorilor din tramvai.
Fata cu acordeonul şi bătrânul cu bastonul
Ea are deja vreo 15 ani şi cântă la acordeon de
