Nostalgici după comunism sunt şi românii care o duc mai rău acum, însă şi cei care o duc mai bine, dar sunt nemulţumiţi de conducători. Fie că li se pare că trăiau mai bine înainte de 1989, fie le place viaţa lor de acum, dar îi detestă pe guvernanţi, nostalgicii după comunism se înverşunează în vremuri de criză. Circula un banc, mai demult, despre un bătrân care stătea la coadă, pe vremea lui Gorbaciov, şi care le spune nepoţilor: „Ce bine era pe vremea lui Stalin!”. Contrariaţi, copiii îi amintesc despre exil, dictatură şi război, iar bătrânul le răspunde: „Era bine. Eram tânăr şi mă iubeau fetele”.

Cam pe acelaşi mecanism al retrăirii „celor mai frumoşi ani” funcţionează şi nostalgia comunismului care-i cuprinde pe foarte mulţi români, în special când economia merge prost. „Cui i-e mai bine azi?

Înainte era de o mie de ori mai bine, chiar dacă era Ceauşescu. Acum e bine pentru borfaşi şi pentru hoţii care sunt la putere”, spune Nicolae Dumitru, de 64 de ani, nervos  pentru că tocmai şi-a plătit factura la telefon la „cei mai mari hoţi”. 

Ca el sunt 32 la sută din români, potrivit Barometrului de Opinie Publică din 2007. Procentul era şi mai mare în 1999, când 39 la sută spuneau că era mai bine înainte de 1989, iar alţi 22 la sută, că era chiar mult mai bine.

Ceauşescu, pentru unii bun, pentru alţii rău

Dintre liderii politici, Ceauşescu rămâne cea mai controversată personalitate, considerat de o cincime dintre români „cel mai bun” lider politic din România ultimilor 100 de ani, iar de o altă cincime, liderul care „a făcut cel mai mare rău” ţării.

„Susţinerea pozitivă o are din partea celor care consideră că înainte de 1989 «se trăia mai bine» decât în prezent şi că tot atunci «era mai multă libertate» decât în prezent”, scrie sociologul Dumitru Sandu în Barometrul de Opinie Publi