- Editorial - nr. 245 / 27 Ianuarie, 2009 Atunci cand, la televiziunile si pe ecranele cinematografelor din Romania, urmaream "Moartea domnului Lazarescu", filmul lui Cristi Puiu, premiat la Cannes, avandu-l in rol principal pe regretatul Ion Fiscuteanu, s-au gasit printre noi semeni care, la fel ca si olteanul acela _ dintr-un roman al lui Marin Preda _, care, vazand o girafa la Gradina Zoologica, exclama: "Asa ceva nu exista!". Elementul socant, coborand parca din perioada neorealismului italian, arunca, pe alocuri, un subtire val al indoielii asupra veridicitatii, unii punand, oarecum, sub semnul indoielii realul din viata romanului de fiecare zi. Realul acela gri, asezat in zona ambigua a iesirii din comun! Daca nu am fi fost, la sfarsitul saptamanii trecute, martorii unor scene decupate parca din filmul "Moartea domnului Lazarescu", am fi fost tentati sa aruncam acele imagini in uitare, pentru a se estompa definitiv in memoria trairilor noastre zilnice. Deoarece "si uitarea-i scrisa-n legile-omenesti". Cele intamplate joi si vineri la Spitalul de Primiri _ Urgente din Slatina (Olt) ai senzatia ca vin dintr-o alta existenta, din trairile unui cosmar. Un om, un taran de 62 de ani, dintr-un sat, galben ca ceara, care n-a mai mancat _ cum declara el - de trei zile, este adus cu dureri abdominale de nesuportat. Un taran, un om care nu are de unde da spaga, care nu are rude sus-puse, nici de mana a saptea macar, nici alte "pile", ajunge cu Ambulanta la spital. Din acest moment incepe calvarul. Totul se deruleaza precipitat, secventa cu secventa, spre sfarsitul suferintelor lui. Spre moartea lui. Inimoasa asistenta Mihaela Ionita, despre care ministrul Bazac spune ca "s-a purtat exemplar" _ iata ca exista asemenea oameni, care confirma ca "omul bun se vede si dupa infatisare", dovedind ca-i mai folositor, uneori, "decat un pod de piatra!" -, bate pe la toate usile s