La începutul lunii februarie se joacă, în Sala Mare a TNB, două spectacole tradiţionale japoneze, „Doamna Aoi“ şi „Sake-ul mătuşii“. Peste 20 de actori japonezi vor îmbina, într-un limbaj poetic, arta dramatică, cântecul şi dansul în „Sake-ul mătuşii” (teatru kyogen) şi „Doamna Aoi” (teatru Nō). Cu o tradiţie îndelungată în cultura japoneză, teatrele No şi kyogen vor susţine pentru prima oară două reprezentaţii la Bucureşti.
„Sake-ul mătuşii” (Obagasake) este o poveste despre o femeie, proprietara unui magazin de băuturi, şi nepotul său, care, purtând o mască de demon, o păcăleşte şi reuşeşte să îi bea toată băutura până se îmbată. El adoarme şi astfel femeia descoperă cine era în realitate „demonul”.
Cea de-a doua piesă, una dintre cele mai iubite piese No, „Doamna Aoi” (Aoi no Ue), a fost scrisă de Zeami Motokiyo (1363-1443), cel mai important dramaturg al teatrului No, şi are la bază o operă clasică din secolul al XI-lea. Aoi, soţia legitimă a lui Genji, a fost ameţită şi adormită de o fantomă.
Pentru a o trezi, Genji încearcă diferite incantaţii, rugăciuni şi chiar tratamente, dar niciunul nu are efect.
Spectacolul coupé „Sake-ul mătuşii” şi „Doamna Aoi” vor deschide seria evenimentelor culturale dedicate anului prieteniei dintre Japonia şi ţările dunărene.
Totodată, se aniversează 50 de ani de la reluarea relaţiilor diplomatice dintre Japonia şi România.No sau Nogaku este o formă importantă a dramei muzicale clasice japoneze şi s-a jucat încă din secolul al XIV-lea.
Tradiţie japoneză veche de 700 de ani
Respectând tradiţia, actorii şi muzicienii teatrului No nu repetă niciodată împreună. Fiecare artist îşi perfecţionează dansul sau mişcările independent ori sub îndrumarea unui membru superior al şcolii No.
În repertoriul No sunt aproximativ 250 de
